De s-ar umple lacurile / O poezie de Dorel Neamțu

De s-ar umple lacurile
Pân-la mal cu stelele
Aș săpa încă un lac
Pentru tine, roșu mac
Să-l umpli cu Steaua TA
Să-i sfințești toată apa
De n-ar curge râurile
Le-aș umple cu gândurile
Și cu toate lacrimile
Ce- nfloresc iubirile
Iară noi am fi izvor
De iubire și de dor
De n-ar bate clopotele
În toate bisericile
Aș scoate inima mea
Să bată zilnic toaca
Să se-o audă pân-la sfinți
Și l-ai noștri dragi părinți
De n-ar fi fântânile
Pe la toate casele
M-aș face o cumpănă
Ca o zi de sâmbătă
Să scot apă din văzduh
Să stropesc al tău năduf
De n-ar fi nici cântecul
Mi-aș vinde tot zâmbetul
Cerului-imperiului
Pentru floarea mărului
Floare albă de senin
Ce-ți cântă al tău destin
Doar ȚIE, suflet divin.