Fostul brigadier Cătălin Cenușe se numără printre puținii mineri care au reușit nu doar să țină în viață o mină moartă, dar și să o facă profitabilă, ce-i drept acest lucru simțindu-se mai puțin la ”jeb” și mai mult la spirit.
Cu o meticulozitate tipică minerului de secol XX, Cătălin Cenușe a strâns de te miri pe unde, o seamă de ”relicve” ale activităților miniere pe care oficialii se pregăteau să le arunce la groapa de gunoi sau să le îngroape definitiv în adâncurile pământului, iar foști ortaci le făcuseră uitate prin beciuri și mansarde, încropind cu toate acestea un inedit ”Muzeu al Salvatorului Miner”, așezământ cultural amenajat cu sprijinul Asociației ”Planeta Petrila” chiar în clădirea fostei Stații de Salvare Minieră de la (tot fosta) Mină Petrila. Mai mult, Cătălin Cenușe și-a asumat și misiunea de custode al acestui muzeu, fiindu-i totodată paznic și ghid pentru turiști.
Ceea ce părea pentru mulți dintre foștii săi ortaci o pierdere de vreme, ca să nu zic o prostie, s-a dovedit de a fapt a fi o întreprindere culturală de excepție, fapt confirmat de miile de turiști care, trecând prin Valea Jiului, nu au ratat ocazia de a vizita ”Muzeul Salvatorului Minier” și întâlnirea cu minerul care a închis Exploatarea Minieră Petrila, dar a deschis ”Exploatarea Culturală Petrila”.
Proiectul Muzeului Salvatorului Minier este astăzi unul unic în România, iar răbdarea, pasiunea, poate chiar încăpățânarea cu care minerul Cătălin Cenușe ține aici încă vie amintirea unui trecut glorios al truditorilor din adâncuri este nu doar demnă de premiul Exclusiv pentru activitate muzeală, ci mai ales de întreaga noastră admirație.
