iar telefonul
un glas melodios e-n eter
un trandafir catifelat
şopteşte vorbe…
contesei albinuţa
la ureche cerceluşul pus
greu cât un picur de ploaie
cade rănind petala
unui bujor
inima grădinii mele
soarele ieşit la promenadă
zburdă iar pe aleea cu crăiţe
trage cu ochiul
salută un mândru piţigoi ce
cochetează cu domniţa rândunică
o bătrână mierlă-mbie
la meditare-visare
dă tonul unui musafir
în curtea mea
abia poposit
cine e intrusul ?
aud vioara
bunvenit străine !
îmbrăcat în frac negru
cri-cri anunţă
e timpul să înceapă
serata poetico-muzicală
ce dacă e vară ?
