Când îți cade în mâini o carte a distinsului etnolog dr. Dumitru Gălățan-Jieț, poți fi sigur că nu o vei mai putea lepăda până când nu vei buchisi până la ultimul cuvânt cele scrise de perseverentul, meticulosul și atât de bine documentatul etnolog care aduce sub lumina tiparului cele mai prețioase comori din istoria și tradițiile seculare ale oamenilor din unicul și atât de fascinantul Ținut al Momârlanilor situat în valea dintre cele două Jiuri. Mi s-a întâmplat, firesc, acest lucru, după ce zilele trecute am primit cel mai recent volum al acestui neobosit scriitor, dedicat unuia dintre cele mai frumoase evenimente din viața momârlanilor, dintotdeauna: nedeia.
Deși se dorește a fi o carte-document dedicată, așa cum îi este și numele, ”Nedeii din Poiana Muierii”, noul documentar etnologic dus la bun sfârșit de dr. Dumitru Gălățan Jieț trece în revistă toate evenimentele de acest fel care au marcat viața oamenilor de pe aceste meleaguri și care pot constitui în prezent moștenirea cea mai de preț pe care au lăsat-o aici strămoșii. În cartea sa ”Nedeia din Poiana Muierii”, neuitând parcă faptul că înainte de a fi scriitor a fost un apreciat medic petrilean, dr. Dumitru Gălățan Jieț pătrunde adânc, cu precizie chirurgicală, până în ”măduva” acestei unice și fascinante tradiții, ale cărei începuturi sunt consemnate documentar undeva la 1484, dar ale cărei rădăcini merg mult adânc în timp, până în vremea străbunilor daci. Așa cum deja ne-a obișnuit în bogata sa creație de literatură etnografică, informațiile pe care autorul ni le prezintă în noul său volum, sunt atent și excelent documentate, astfel încât nu există nici un dubiu asupra veridicității și relevanței fiecărei fraze. Cu atât mai mult cu cât dr. Dumitru Gălățan-Jieț și-a câștigat, în timp, prestigiul de a fi o autoritate recunoscută în domeniul etno-folcloric, îndeosebi atunci când este vorba despre tagma momârlănimii. În plus, și în ”Nedeia din Poiana Muierii”, dr. Dumitru Gălățan-Jieț abordează generoasa temă nu doar după o meticuloasă documentare în biblioteci și arhive, ci și într-un apreciat spirit reportericesc, direct de la ”fața locului”, la stânele din creierii munților, culegând informații ”la prima mână” chiar de la cei care, generație după generație, au transmis prin viu grai, bogata istorie a acestei tradiții pastorale. Toate aceste prețioase informații, însoțite de inedite fotografii cu valoare de simbol, au fost puse laolaltă, în cele peste 200 de pagini ale acestei cărți, într-o lectură palpitantă, în egală măsură, pentru cititorul simplu cât și pentru specialiștii care studiază domeniul etno-folcloric.
Nu este de mirare faptul că o editură avizată în domeniu – Editura Etnologică – este cea care s-a oferit să-și asume publicarea acestui nou volum de autor al dr. Dumitru Gălățan-Jieț, despre care apreciatul filolog prof. Mihai Floarea (care semnează prefața cărții) spune că este ”un intelectual și un patriot cum rar a odrăslit pământul cel sfânt al Daciei”. Desigur, ca om al acestor locuri și, prin prisma meseriei și pasiunilor mele, observator al întâmplărilor prezentului din Valea Jiului, ce contrastează atât de vizibil cu cele din trecutul istoric, nu pot fi decât de acord cu cele spuse de prof. Mihai Floarea, care evidențiază faptul că ”demersul publicistic remarcabil al etnologului Dumitru Gălățan-Jieț este binevenit în contextul general distructiv al tradițiilor românești, invitându-ne să medităm și să încercăm a stăvili acest tăvălug al occidentalizării satelor jiene și al tuturor așezărilor rurale românești, în numele unui așa-zis progres.” Poate că nici datina nedeii din Poiana Muierii, întreruptă vreme de mai bine de șase decenii și reluată în 2012 de comunitatea petrileană așa cum nici celelalte nedei organizate în Ținutul Momârlanilor nu mai au farmecul de odinioară și poate, cu timpul, vor deveni doar amintiri, însă grație pasiunii, devotamentului și talentului acestui ”momârlan de onoare”, care este dr. Dumitru Gălățan-Jieț (el însuși un adevărat tezaur viu al comunității momârlanilor din Valea Jiului) și datorită generosului gest de mecenat al unor oameni precum Emil Părău sau Dumitru Răscolean (cărora li se datorează efortul financiar depus pentru editarea acestei cărți), toate aceste valori inestimabile vor constitui tezaurul pe care avem datoria de a-l transmite mai departe copiilor și nepoților noștri, așa cum și noi l-am primit de la părinții, bunicii și străbunii noștri.
Pentru a vă convinge și dumneavoastră, dragi cititori, de toate acestea, vă recomand să căutați (la Editura Etnologică din București sau chiar direct la autor) această minunată carte-document asupra minunatelor noastre nedei. Sunt sigur că citind-o, atunci când veți călători prin Valea Jiului și, îndeosebi, în munții care o înconjoară, veți simți vibrația unor sentimente unice. Așa cum vă îndemn ca atunci când traversați Carpații, pe șoseaua Transalpina, să vă oferiți plăcerea opririi în Poiana Muierii. Pentru că aici, așa cum vă asigură și Dumitru Gălățan-Jieț, ”de veți pune urechea pe glia străbună, veți auzi tălăngile mioarelor, tropotul cailor, chiuitul ciobanilor și al băcițelor.” În plus, dacă aveți inspirația de a ajunge aici pe 20 Iulie, la Sântilie, veți avea poate șansa de a vă prinde în horă cu momârlanii de astăzi, să auziți strigăturile lor haioase, să mâncați din bulzul și tocana pregătită de baci și băcițe dibace. Iar așa veți putea înțelege de ce tradițiile noastre sunt acest prețios tezaur pe care-l scoate din ”lada de zestre”, cu fiecare nouă carte a sa, eminentul nostru compatriot, etnologul dr. Dumitru Gălățan-Jieț. Un om pe care e o mare bucurie să-l citești și o mare onoare să-l cunoști.
