Coboară vântul rece, din ramuri de măslin

Cu dorul tău de mugur, ca dintr-un colț divin

Din păru-ți plin de vise și stele ce ard, foc

Mă aprind din a lor raze și ard ca un noroc

Iar vântul tot adună, ce-i flacără și jar

Și focul se înalță ca slujba din ALTAR

Se duce pân-la Îngeri, la Soare și la zei

Împrumutând IUBIREA, ca zborul alb de miei

Și-n liniștea ce curge ca vinul în pahar

TU pari a fi o nimfă la al meu hotar

Din zborul lor de păsări, trimise de un Sfânt

Ți-au împletit cunună, în cer și pe pământ

Și mâna ta întinsă, ca spre un vis etern

Rămâne o statuie în rai și în infern

M-apropii de-a ta umbră și mă fac stejar

Să ard din rădăcină, făcându-mă tot jar

Căci nu-i o altă soartă mai dulce ca un nor

În el găsești amorul, cu lacrimi și cu dor

Și prin seninul dulce, tot trec, încet, pe rând

Mici stoluri călătoare, de păsări, peste-un gând

Rotundă-i clipa noastră, să fim pentru o zi

Cunună peste ramuri și-n râuri ne-om iubi

Și-n Valea noastă albă, unde-și au castele mirii

Înflorit-au, pentru tine, stelele și trandafirii.