Concertul fluturilor / O poezie de Mirela Cocheci

Luminoasă și curată, mă-nfășoară ca-ntr-un văl

A iubirii dulce boare și mă-ndeamnă să îmi spăl

Tâmplele de negre gânduri, să mă curăț, să mă iert,

Din boboci de primăvară să-i fac inimii concert.

 

Din lumini, din flori, din stele, din curat și din etern

Din zvâcnire ce renaște în al inimilor stern,

Un concert cu mii de fluturi ce prin piepturi fâlfâind

Ne înalță către nouri, ne coboară-ncet, plutind.

 

Fluturi mov, fluturi albaștri, fluturi roșii, fluturi albi

Fâlfâind cu-aripi întinse, printre pufi de nouri dalbi,

Ne ridică, ne coboară, iară noi, ca fermecați

Într-o caldă unduire ne lăsăm de val purtați.

 

Și-n mireasmă de iubire, cu-al ei gust dulce-amar

Ne împreunăm cu Luna și cu Soarele-n altar,

Și plutim ușor în visul ce ne poartă ca-ntr-un vers

Și ne duce-n zbor de fluturi spre-al iubirii Univers.