Remember ”Ziua Minerului” / O poezie de Ioan Alexandru Tătar

Sub Pământ e o altă lume,

Cărbunele lucește ca un diamant

MINERI -e sfântul lor nume,

cu curaj coboară mereu în neant

 

De milenii și-o veșnicie există mina

Și sacrificiul lor, demn, minieresc

Ei lasă în urmă si rezidesc lumina,

acolo unde, uneori, se și jertfesc…

 

Că e Vulcan, Paroseni ori Livezeni,

Dâlja, Petrila, Lonea sau Uricani,

destinul lor e ofrandă la Lupeni,

stropit cu lacrimi si sânge peste ani…

 

Când minerul coboară în adâncuri,

sărutând cu privirea tot ce îi este drag,

sufletul îi rămâne de atâtea veacuri,

între plus și minus infinit ca prag…

 

Din necuprinderea vremurilor eterne,

Tu, Minerule, ne-ai zidit lumina și viața,

prin mâinile tale subteranul tot cerne

destinul, moartea dar și speranța…