Am luat din munți un strop de-nțelepciune
Și mi-am făcut un scut, să mă feresc
De gurile cu urmă de tăciune
Și să-mi continui visul, îndrăznesc.
Am luat din soare-o rază de lumină
Și-ncet-încet, am transformat-o vis,
Un vis ce poartă-aievea pe retină
Infernul transformat în paradis.
Am luat din bolta nopții o steluță
Să mi-o așez pe creștet îndrăznesc,
Să-mi fac din dânsa o bisericuță
În care să mă rog și să iubesc.
Am luat din cer un strop curat de viață
Și mi-am zidit în el Dumnezeirea,
O lume fără inimă de gheață,
Al cărui Univers este IUBIREA.
