Rândunică, rândunea
Spune-mi când e ziua ta ?
Să-ți duc flori de busuioc
Să le porți, zburând, în cioc
Ca să-ți fie cu noroc
Rândunică, rândunea
Ce cauți la streașina mea?
– Eu îmi fac cuibul aici
Pentru puii mei cei mici
Să-i cresc vulturi și voinici.
Barză mare, barză mică
Cuibul tău tot se ridică
Aripile-ți stau întinse
Peste visele aprinse
Niciodată necuprinse
Inimă, pasăre rară
Ce cuib ți-ai făcut aseară?
– Îmi fac cuib de sărutări
Și-l zidesc cu-mbrățișări
Să se vadă peste zări
Inimă, cu glas de șoapte
Îți faci cuib noapte de noapte!
Nu mă-ntrebi de vreau și eu
Aduci stropi din curcubeu
Și mă faci să cânt mereu
Dar, ce pasăre ești, oare!
De te știe Sfântul Soare
– Eu sunt cuib fără hotar
Lumânare în ALTAR
Și iubesc și în zadar!
Sunt Steaua ochilor albaștri
Și cea mai caldă dintre aștri!
