Pășește-ncet, într-un decor
Desprins ca dintr-o poezie,
Septembrie, șovăitor,
În haină lungă, ruginie.
În păr își prinde diademe
Din struguri adunați din vii,
La brâu, curea de crizanteme,
Pantofi din frunze ruginii.
Apoi se-aşterne peste zare,
Împodobind cu mare sârg
Livezi și câmpuri și ogoare,
Și podgorii cu rodu-n pârg.
Privirilor cu ochii-n cer
La stoluri de cocori ce pleacă,
Le pune lacrimi și mister
Și-n vers de toamnă le îmbracă.