Lasă-mi umbra ta pe umeri
Să o duc ca pe-o povară
Cu petalele de nuferi
Desfăcute-n floare rară
Să te las ușor pe ape
Lângă malul unui vânt
Unde vin să se adape
Sărutările pe rând
Și în ziua-n care plouă
Să alerg cu tine-n zări
Tu să fii un strop de rouă
Eu un rai de sărutări
Peste-a nopții rătăcire
Pe cărări de vis și foc
Vom pluti spre fericire
Te voi prinde de mijloc
N-am să uit cărarea aceea
Luminată de un zbor
Numai tu rămâi femeia
De iubire și de dor
Și de-a dragului visare
Soarele rămâne sus
Umbra ta e sărbătoare
Poate o stea ce n-a apus
Lasă-mi umbra ta pe umeri
Să o port dulce povară
Ochii tăi ca doi luceferi
Vor rămâne o comoară
Și din pasul ce se-aprinde
Focul meu purtat de vânt
Nimeni nu mi-l poate stinge
Nici în cer, nici pe pământ .
