Noiembrie / O poezie de Mirela Cocheci

Nu te-așteptam, Noiembrie zăludă…

Și tu atât de repede-ai venit,

Cu pleata-n vânt, cu mantia ta udă,

Nu te-așteptam… și totuși ai sosit.

 

Clipești încet… ai genele brumate,

Și-a ta privire-n oase mi-a pătruns,

Mi-am pus un șal, să-mi țină cald la spate,

În timp ce cu pomadă mi l-am uns.

 

Nu te-așteptam… dar mă supun privirii

Din ochii tăi cu iriși fumurii

Și cine-s eu să dau poruncă firii

Și să te-nvăț pe tine când să vii?