Despărțirea de Noiembrie / O poezie de Ioan Alexandru Tătar

Te-am întâlnit la sfârșit de octombrie,

Ea pleca, tu ni te arătai la geam

Ai venit cu făptura-n ceață, noiembrie

Frunzele începeau să cadă din ram…

 

Ne-am făcut jurăminte, noiembrie

Tu promiteai zile frumoase, cu mult soare

Eu încă plângeam după octombrie,

Voi vă îmbrățișați în fața mea, prin calendare…

 

Natura-ntreagă te-a primit cu brațe deschise

Eu cu iubita mea, tot speram în tine

Chipul tău era numai zâmbete și vise

Zilele tale ne erau însăși starea de bine

 

Ne-am îmbrățișat și ne-am iubit frenetic

Tu ne sărutai și ne-nveleai cu frunze uscate

Privesc la chipul tău, astăzi, și nu văd nimic

Portretul tău s-ascunde în file de timp, uitate…

 

Vei pleca și tu, precum toate iubitele mele

Și voi plânge-n cer pe-al tău mormânt

Învelită vei fi în luna cețoasă și-n stele

Noiembrie, tu fi-vei cel din urmă cuvânt…