Ajuns la vârsta când unii oameni nu se mai gândesc decât la pensie, juristul, jurnalistul, scriitorul Dorel Neamțu trăiește, prin poezie, a doua tinerețe. Cu o energie de-a dreptul debordantă, cu un admirabil spirit liber și cu un talent absolut fabulos, Dorel Neamțu ne dăruiește, acum, în pragul  sărbătorii creștine a Nașterii Domnului, o minunată colecție de versuri, reunite în cel de-al doilea volum de autor al domniei-sale.

Intitulată ”Albastrele iubiri”, cartea a apărut chiar în aceste zile la Casa de Editură Exclusiv, cu sprijinul unui alt bun prieten al autorului, Haralambie Vochițoiu, fiind tipărită la Tipografia Diacostampet Petroșani. Lucrarea cuprinde circa 100 de poeme care completează armonios seria celor deja publicate în volumul de debut ”Iubiri pierdute”, apărut cu doar un an în urmă, sub auspiciile aceleiași edituri.

Între cele două volume de poezii ale scriitorului Dorel Neamțu există o punte de legătură indestructibilă, dată nu doar de fluiditatea versurilor, de precizia rimelor și de măiestria autorului de a șlefui din cuvinte potrivite, sensibile metafore, ci și din dorința acestuia de a scrie despre iubire având drept model al acestui sentiment cele mai dragi personaje din viața sa: părinții, soția, copiii. Așa se explică, desigur, și decizia luată de Dorel Neamțu de a așeza și pe coperta noului său volum de versuri, aceeași neprețuită imagine care stă, la loc de cinste, și pe coperta primului său volum: imaginea iubiților săi părinți, pe care-i numește, de fiecare dată ”icoane ale sufletului meu”. Și tot așa se explică de ce, cu gândul la ”cei mai iubiți dintre pământeni” (în bună parte trecuți, de ceva vreme, în rândul stelelor) poeziile lui Dorel Neamțu sunt de dragoste și dor, de… ”inimă albastră”, izvorâte parcă din albastrul cerului.

Un albastru parcă mai albastru decât albastrul, acolo, deasupra Roșcaniului său natal, o altă mare dragoste a poetului Dorel Neamțu. Lucru remarcat și de reputatul scriitor Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor din România, în prefața cărții. ”Dorel Neamțu este un însemnat poet al naturii iar poeziile sale, în materie de lirică, par a fi o întinsă gravură de substanță rurală”, spune Al. Florin Țene. Iar acesta nu este singurul observator al sensibilității literare de care dă dovadă și de această dată poetul Dorel Neamțu, fapt certificat în referințele critice incluse în volumului ”Albastrele iubiri” sub semnătura unor personalități remarcabile precum scriitorul Ioan Velica (Președintele Filialei județene Hunedoara a Ligii Scriitorilor din România), prietenii jurnaliști Ileana Firțulescu, Adriana Radu Mocanu, Cristi Cristescu (directorul revistei ”Dacia nemuritoare”), Mircea M. Ionescu, Ioan Ovidiu Muntean (directorul revistei ”Spirit de Roșcani”), Tiberiu Vințan sau ale prof. Carmen Pătrașcu și Monica Dușan, cărora li se adaugă cuvintele potrivite ale Danielei Mârza (din Italia), Rodicăi Vașca (din Canada) și Gabrielei Stoian și culminând cu mesajul plin de înțelepciune al Părintelui Gurie, regretatul Episcop al Devei și Hunedoarei.

Pentru a fi cu adevărat înțelese și inevitabil apreciate, poeziile lui Dorel Neamțu trebuie citite. Iar pentru a-l descrie, cu adevărat, pe atât de sensibilul autor al acestora, nu sunt alte cuvinte mai potrivite decât cele scrise chiar de către el însuși: ”M-am născut atunci, pe vremea secerii, la umbra doinelor și la murmurul alb al izvoarelor de vară, unde s-au adăpat puii de lună și de căprioare, ale căror ochi de copii cântând strălucesc și astăzi în apa cristalină a lacurilor de munte, ca niște stele căzătoare în brațele eternității. Din tăcerea lacurilor, a munților și a infinitului s-a născut cântecul senin al mamei, pe care mi l-a lăsat ca pe o necuprinsă zestre, în formă de tulnic, de cuvinte rare, de ploaie și de rugăciune, pe care le-am adunat cu sfințenie, din zborul divin al fluturilor, ca pe niște cireșe de foc, ce se coc de trei ori pe zi și de trei ori pe noapte. Le-am dat apoi aripi învelite de purpura aurită a versului, ca el să se poată așeza pentru veșnicie, lin și rotund, ca o coroană, pe fruntea trecătorilor, de sărbători, prin fața Templului Poeziei, cea mai strălucitoare zidire a sufletului, de la Pământ la Lună și de la Lună până la Soare. Poezia este un ecou, ecoul un parfum, parfumul un vis, visul un foc, focul un suflet, sufletul un vânt. Un vânt pe care am scris numele meu: Dorel Neamțu.”

Cel de-a doilea volum de versuri al poetului hunedorean Dorel Neamțu, ”Albastrele iubiri” a fost lansat, într-o suită de evenimente culturale organizate la Petroșani, sub patronajul Casei de Editură Exclusiv, care s-au constituit în tot atâtea întâlniri emoționante ale autorului, cu prietenii săi, cu cititorii săi, cu admiratorii săi. Iar seria acestor evenimente va continua și în cursul anului 2022, pentru ca ”Albastrele iubiri” ale lui Dorel Neamțu să ajungă la toți cei care-l apreciază și-i respectă, în chip firesc, fascinantele sale creații lirice și care, indiferent de vremuri și vârste, vor să se bucure de sentimentul profund al iubirii.