Sfinte Sărbători / O poezie de Mirela Cocheci

Ceru-și cântă simfonia

Și ne-aduce bucuria

Unui Nou Crăciun,

Am pus busuioc prin casă,

La ferestre cruce trasă-n

Seara de ajun.

 

Și zăpada-i până-n tindă…

Noi am agățat în grindă

Sfeșnice-n culori

Și în sobă focul joacă

Iar afară-i promoroacă,

Iz de sărbători.

 

Și-mbrăcarăm fiecare-n

Zilele de sărbătoare,

Scumpele veșminte-n

Fir de borangic țesute,

De la moși strămoși avute,

Daruri dragi și sfinte.

 

Vinu-i cald, colacii-s gata

Și-un brăduț adus de tata

Tras de boi în car,

Așteptăm câte-o gutuie

Galbenă și amăruie

Să primim în dar.

 

Se-aud voci în întuneric,

Ninge, ca-ntr-un vis feeric,

Vin colindători,

Glasuri calde, cristaline

Și colindele divine

Sfinte Sărbători!