Boboteaza, serbata in ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarna și este o zi în care, potrivit tradiției, nu se spală rufe, apa sfințita luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodată. La Boboteaza se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai mulți bărbați se arunca in apa ca sa o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.

Iordanitul femeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se adunau in grupuri mari acasă la cineva si duceau alimente si băutură. După ce serveau masa, ele cântau si jucau toata noaptea. Dimineața ieșeau pe strada si luau pe sus bărbații care apăreau întâmplător pe drum, ii luau cu forța la rău amenințând-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apa din fântâna sau dintr-un rău. In noaptea de Boboteaza, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase si o bucățica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor mărita in acel an.

Sfântul Ioan Botezatorul – 7 ianuarie: acest obicei, numit „Udatul Ionilor”, are loc in Transilvania si Bucovina. In Bucovina, la porțile tuturor care poarta acest nume se pune un brad împodobit, iar acesta da o petrecere cu lăutari. In Transilvania cei care poarta acest nume sunt purtați cu mare alai prin sat pana la rău unde sunt botezați/ purificați.

Boboteaza

In suita celor 12 sărbători importante creștine se numără si Boboteaza (Botezul Domnului), ținuta in fiecare an, in ziua a șasea a lunii ianuarie. Sărbătoarea este menita sa reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus sa pășească in viată publica, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucât in aceasta zi Iisus s-a prezentat pentru prima data in lume, sărbătoarea se mai numește si Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului. Încă din sec. 3, poate si mai înainte, este semnalat începutul acesteia. Cert este ca in „Constituțiile Apostolice” Boboteaza figura deja printre sărbătorile creștine, alături de Crăciun si de Pasti.

In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne…

Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvantului Intrupat

Sărbătorita încă de la început in ziua de 6 ianuarie, multa vreme împreuna cu Crăciunul (lucru rămas pana astăzi in practica Bisericii ortodoxe ruse, a Bisericii Armene si a celorlalte biserici necalcedoniene), Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvantului Intrupat.

Evenimentul Botezului este descris de catre toti evanghelistii. Matei ne relateaza ca Iisus a venit din Galileea la raul Iordan unde boteza Ioan Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a zis: „Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine” (Matei 3, 14), iar la raspunsul lui Iisus ca asa se cuvine, a fost botezat in cele din urma de catre Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se boteaza in Iordan de catre Ioan, Spiritul Sfant se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatal din cer Il declara ca fiind Fiul sau.

Boboteaza (6 Ianuarie) si cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape ca formeaza una si aceeasi sarbatoare. In ajun, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita in dimineata aceea dupa Liturghie. Oamenii tin post negru pana ce vine preotul si beau din aceasta apa sfintita. Preotul este precedat de copii imbracati in camasi albe, sunand din clopotei si deschizand calea preotului, strigand Kira Leisa, adica pronunțarea românească a grecescului Kyrie Eleison (Doamne miluieste). Pe langa Troparul Bobotezei, copii canta colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus). In ziua aceasta, in afara de preot, nimeni nu se duce colindand din casa in casa.

In ziua de Boboteaza, după liturghie, preotul împreuna cu enoriașii fac o procesiune spre un lac, rău sau vreun izvor, pentru slujba Sfințirii Apelor. Când Troparul Bobotezei începe, vânătorii si pădurarii satului împușca peste ape ca sa alunge duhurile necurate. Astăzi, acest obicei a păstrat doar semnificația festiva a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism. Daca este frig, se pregătește o cruce de gheata, pentru a marca locul slujbei si la sfârșit preotul arunca in apa o cruce de lemn, iar feciorii satului se arunca sa o scoată, chiar daca este ger. Se crede ca in ziua aceasta toate apele pământului sunt sfințite; de aceea femeile nu spală rufe pentru următoarele opt zile pana la sfârșitul praznicului.

La o zi după Bobotează este Sfântul Ioan. Vezi ce urări de Sfântul Ioan poți trimite celor ce au nume care se își sărbătoresc onomastica de Sfântul Ion

Sursa – ziarulunirea.ro