Răsai / O poezie de Dorel Neamțu

Răsai în fiecare seară

Pe cerul meu cel nevisat

Căci TU ești steaua cea mai rară

Cu chipul sfânt de sărutat

De ce tot pleci ca și-o privire

De ce te-ntorci ca și un zbor

În visul tău cântă iubire

În visul meu se-nalță -un dor

Mă pierd în glasul tău de mâine

Și tot te caut printre culori

Căci TU ești sfânta rugăciune

Și un fior printre fiori

De n-ar fi vântul să te crească

Și apa să miroase-a vin

M-aș fi rugat la cea cerească

A noastră MAICĂ cu-n închin

 

Când trec la margine de șoaptă

Și mă opresc pentru un gând

Lumina Lunii curge coaptă

Și te-nfășoară-ntr-un veșmânt

Petrec cu mine clipe sfinte

O așteptare e un rai

Și te-nfășor în mii cuvinte

Ca pe un flutur, să răsai

Un fulg de soare și lumină

Coboară-ncet pe-un curcubeu

Nu e un vis, e a ta făptură

Ce s-a născut din visul meu

 

Acum , când lumea mea-i ferice

Și cerul plânge după -o stea

Eu împletesc cununi de spice

Să-mpodobesc, azi, fruntea TA .