Baba iarnă are-un greier
Așezat taman în creier
Și în loc să toarcă fir
De argint, toarce zefir…
Toarnă ploaie peste țară
Și se crede primăvară
Și visează-așa… hai-hui
Feți Frumoși pe cai verzui.
Și în loc de ciucuri dalbi
Așezați prin pomii albi
Pune pete de noroi
Prin copacii triști și goi.
S-ar părea c-a prins-o dorul
Prin văzduhuri să-și ia zborul,
Pe a timpului visare
Să se creadă fată mare.
Grija Iernii-n loc să fie
La zăpezi ce vor să vie
Și la pomii plumbuiți,
Îi stă gândul la… iubiți.
În culori fără de gheață
Frigul, o privește-n față…
Baba Iarnă-i dusă rău,
Parc-a fost la făgădău.
