Sfânta Muceniță Tatiana ne arată, prin puterea exemplului său, că adevărata cale spre mântuire este cea pe care a mers Dumnezeu însuşi.

Viața Sfintei Mucenițe Tatiana

S-a născut şi a trăit la Roma, tatăl Sfintei Tatiana a ocupat funcţii înalte în administraţia romană, deţinând în trei rânduri funcţia de antipat.

Era creştin şi temător de Dumnezeu, dar îşi păstra în taină credinţa, persecuţiile împotriva creştinilor fiind frecvente în imperiu.

În credinţa creştină a crescut-o cu bunăcuviinţă şi frică de Dumnezeu şi pe fiica sa, Sfânta Tatiana, care a ales să trăiască în curăţie şi în dragoste faţă de Hristos, rugându-se ziua şi noaptea, ajutându-i pe cei bolnavi şi nevoiaşi. Pentru virtuţile ei a fost aleasă în slujba de diaconiţă a Bisericii din Roma.

Sfânta Tatiana a suferit chinuri şi moarte în timpul împăratului roman Alexandru Sever (223-235).

Deşi împăratul Alexandru nu era un prigonitor al creştinilor – mama sa, Iulia Mamia, fiind creştină – în timpul său au avut loc multe persecuţii anticreştine, ordonate de guvernatorii din administraţia sa.

Într-o astfel de împrejurare a fost prinsă şi Sfânta Tatiana şi, refuzând să se lepede de Hristos, a fost supusă la multe chinuri, după care i s-a tăiat capul. Aceiaşi soartă a avut-o şi tatăl său.

Capul Sfintei Muceniţe Tatiana se află în Catedrala mitropolitană din Craiova. Moaştele sfintei au ajuns de la Roma la Niceea şi apoi la Biserica „Sfinţii Apostoli” din Constantinopol. După căderea Constantinopolului (în 1453), în timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craioveşti au adus capul Sfintei Muceniţe Tatiana, împreună cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, la Mănăstirea Bistriţa, în judeţul Vâlcea.

După reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul Sfintei a fost depus la Episcopia Râmnicului şi apoi la Catedrala mitropolitană „Sfântul Dimitrie” din Craiova.

În lume, Sfânta Tatiana este ocrotitoarea tinerilor şi studenţilor, iar în Rusia, Ucraina şi Belarus sărbătoarea este cunoscută şi ca zi a studenţilor. De asemenea, Sfânta este şi protectoarea clerului, pentru că ea a slujit ca diaconiţă la Sfântul altar.

Rolul diaconiţelor în primele secole creștine

În zorii creştinismului, diaconiţele făceau parte dintr-un ordin clerical, fiind hirotonite de preot. Misiunea lor consta în acordarea ajutorului necesar preotului la administrarea Sfintelor Taine (Botezul și Mirungerea — ungerea cu Sfântul Mir a fetelor şi femeilor care se botezau), la catehizarea lor. La acea vreme, botezul se făcea la maturitate, iar fetele şi femeile care doreau să se boteze nu puteau fi atinse de un bărbat, chiar dacă acesta era preot.

De aceea, preotul era ajutat la împlinirea ritualului de o diaconiţă. Ulterior, ungerea cu Sfântul Mir împlinită de diaconiţe s-a păstrat doar în anumite biserici creştine. În Biserica rusă şi în cea greacă, instituţia diaconiţelor există şi astăzi.

Cinstirea Sfintelor Moaște

La începutul secolului al XVI-lea (în anul 1517), Capul Sfintei a fost adus de la Constantinopol de Neagoe Basarab.

Domnitorul l-a dăruit Mănăstirii Curtea de Argeş din România, iar începând cu anul 1949, moaștele sale au fost mutate la Catedrala Sfântul Dumitru din Craiova, unde se păstrează şi astăzi.

De asemenea, mâna dreaptă a Sfintei se află în Biserica Mânăstirii Adormirea Maicii Domnului a Peşterilor din Rusia.

Părticele din moaştele Muceniţei se mai găsesc și în Biserica Sfintei Tatiana din Moscova, iar un fragment din moaştele sale află la mănăstirea Schimbarea la Faţă din Brookline, Massachusetts, SUA.

Sursa: agerpres.ro