În contextul conflictului dintre Rusia și Ucraina, mulți tineri se întreabă ce reprezintă incorporarea și de asemenea și care sunt consecințele pe care l-ear putea suferi, dacă ar refuza să fie pregătiți pentru război. Un avocat a fost contactat.

„Sintagma de la care trebuie să pornim este accea că cetăţenii români au dreptul şi obligaţia să apere România. Este una dintre obligațiile fundamentale evidențiate de LEGEA nr. 446 din 30 noiembrie 2006 (actualizată) privind pregătirea populaţiei pentru apărare și de la care nu trebuie să ne abatem.

Constituția României , legea fundamentală a țării noastre, de altfel întărește ideea că cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România. Procedura de recrutarea-încorporarea reprezintă activitatea executată de centrele militare în vederea luării în evidenţa militară, selecţiei şi stabilirii aptitudinilor privind îndeplinirea îndatoririlor militare, repartizarea şi trimiterea cetăţenilor români, bărbaţi, la unităţile militare, la datele şi în funcţie de criteriile stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, pentru îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen. Legislația noastră prevede pedeapsa cu închisoarea împotriva celor care refuză încorporarea în caz de război.

Potrivit art. 432 din Codul Penal „ fapta persoanei care, în timp de război sau pe durata stării de asediu, îşi provoacă vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simulează o boală sau o infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Concluzionam astfel că infracţiunea nu poate fi comisă decât de persoană care are obligaţia de a execută serviciul militar în timp de război sau pe durata stării de asediu. Potrivit art. 3 alin. (5) şi (5‘) din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen devine obligatorie pentru bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani, care îndeplinesc criteriile pentru a efectua serviciul militar.

De asemenea, la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, rezerviştii sunt mobilizaţi/concentraţi potrivit nevoilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.”, a explicat Oana Lovin, avocat.

Cum este definită starea de asediu și cum se aplică

Starea de asediu sau starea de urgență se instituie de Președintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru și publicat de îndată în Monitorul Oficial al României. Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență se aduce neîntârziat la cunoștința populației prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile urgențe de aplicare, care intră imediat în vigoare.

„Decretul se difuzează pe posturile de radio și de televiziune, în cel mult două ore de la semnare, și este transmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de asediu sau de urgență.În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, Președintele României solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate. În situația în care Parlamentul nu încuviințează starea instituită, Președintele României revocă de îndată decretul, măsurile dispuse încetându-și aplicabilitatea.

Însă dacă se încuviințează starea instituită , decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență trebuie să prevadă următoarele:

a) motivele care au impus instituirea stării;

b) zona în care se instituie;

c) perioada pentru care se instituie;

c) măsurile de primă urgență care urmează a fi luate;

d) drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge, în limitele prevederilor constituționale și ale art. 4 din prezenta ordonanță de urgență;

e) autoritățile militare și civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului și competențele acestora;

f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

Starea de asediu se poate institui pe o perioadă de cel mult 60 de zile. Însă dacă este necesar , în funcție de evoluția situațiilor de pericol, Președintele României, cu încuviințarea Parlamentului, poate prelungi durata stării instituite și poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia . De asemenea și Consiliul Suprem de Apărare a Țării, în limitele prevăzute de legea să organică, poate prelungi durata îndeplinirii îndatoririlor militare ale cetățenilor.”, a declarat avocata.

„Art 16 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 21 ianuarie 1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență prevede ce încetarea stării de asediu sau de urgență are loc la dată stabilită în decretul de instituire sau în decretul de prelungire. În cazul înlăturării situațiilor de pericol, înainte deexpirarea termenului stabilit, încetarea aplicării măsurii excepționale se dispune prin decret, cu încuviințarea prealabilă a Parlamentului.

Pe durata stării de asediu se pot dispune următoarele măsuri:

a) aplicarea planurilor de acțiune specifice și de cooperare aprobate, precum și luarea altor măsuri care se impun;

b) închiderea frontierei de stat în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de asediu, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum și a pazei și supravegherii frontierei pe toată lungimea sa;

c) amplificarea activităților de producție a operatorilor economici care, prin natura domeniului de activitate, au atribuții în realizarea produselor cu destinație militară, execută reparații la unele categorii de tehnică militară sau asigură servicii pentru forțele destinate apărării, prin punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naționale pentru apărare, în condițiile legii, și a Sistemului de priorități și alocare a resurselor pentru apărare;

d) organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicațiilor, produselor, resurselor și infrastructurii pentru nevoile forțelor destinate apărării;

e) luarea măsurilor pregătitoare specifice de către autoritățile publice care au atribuții la mobilizare și război;

f) intensificarea măsurilor organizatorice și de pregătire pentru protecția civilă;

g) echiziționarea de bunuri, potrivit legii.”, a spus Oana Lovin.

Sursa – ziarulunirea.ro