Semințe de iubire / O poezie de Mirela Cocheci

Sătule de-ntuneric și nămeți

Iubirile așteaptă să răsară

Și să-ncolțească-n zi de Dragobeți

Ca mâțișorii albi în primăvară.

 

Au stat uitate singure-ntr-un pod

Închise cu zăvoare de zăpadă

Și-au așteptat pe-un rece eșafod

Năvoadele troienelor să cadă.

 

Să le primim cu ghiocei în coș…

Iubirile cuprinse de dorințe

Ne-or împleti un fir în alb și roș’

De dragoste ieșită din semințe.