Mi-am adunat un gând de-atunci
Când înfloream ca macii- n lunci
Iar TU ai răsărit izvor
Și-ai lăcrimat in al meu dor
In dulcea clipă de amor
Nu mai erau nici nori pe cer
Nici iarna nu era un ger
Iar drumul meu era lucios
Vedeam un chip prea luminos
De-am tresărit de-așa frumos
Și am simțit că-i de departe
Ca o pictură dintr-o carte
Și m-am oprit să văd minune
Aveam în față o rugăciune
Un răsărit ori Soare apune
Și am zburat așa prin viață
Făcându-mi seara dimineață
Și-n ochii mei nu văd firescul
Ci tot te-asemăn cu cerescul
Și mă hrănesc cu nefirescul
Nici azi nu știu ce este, oare
Miros de tei ori altă floare
Ce înflorește de departe
Poate-i un vis ce ne desparte
Sau o pictură dintr-o carte.
