Am s-acopăr Cerul / O poezie de Dorel Neamțu

Am s-acopăr cerul

Cu inima-mi frântă

Să cobor misterul

Pe fruntea ta sfântă

Să se nască șoapte

Din a tale gânduri

Să rostească-n noapte

Iubiri, rânduri, rânduri

 

Să cobori din vise

Peste frunza vie

Să-ți fie deschise

Uși de-mpărătie

Și să porți pe frunte

Divina cunună

Albă ca un munte

Ce stele adună

 

Am să-ți opresc pasul

Lângă visul meu

Ca să-ți cânte glasul

Cântece de zeu

Rămână pe buze

Și pe orice gând

Sărutul de muze

Ca un legământ

 

Flori or să răsară

In această zi

Gingașă și rară

Clipă de-a iubi

Și ne-om întâlni în inimi

Printre raze de luceferi

Și în mijlocul iubirii

Vom rămâne tineri, teferi