Lasă-ți visul / O poezie de Dorel Neamțu

Lasă-ți visul peste umăr

Ca și părul lung de zână

Ca să vin și ca să-ți număr

Ochii tăi, flori pe cunună

Când se-aprinde ceru-n noapte

Tu te lași iar sărutată

Martori ne sunt șoapte, șoapte

Și-a ta buză fermecată

 

Iar când taci ca o icoană

Eu te ascult cu ochii mari

Și-nconjor a ta coroană

Ca pe-un codru de stejari

Și te port in brațe iară

Pân` la dulcele izvor

Unde cântă-o căprioară

Așteptându-l pe-al ei dor

 

Numai noi știm de pădurea

Ce ne-aduce fericirea

Sărutându-ne aiurea

Cununându-ne iubirea

Soarele îți udă fața

Eu ți-o mângâi cu-n sărut

Râde tainic dimineața

Ce feerie am avut.

 

Și te prind iară de mână

Să nu pleci fără să știu

Căci , nu pleci tu , pleacă o zână

Ce mă lasă în pustiu

Și din visul de pe umeri

Ce ascunde -un dor divin

Răsai tu printre luceferi

Să te văd și ca să vin.