Construit în anul 1872, castelul Nopcsea din satul Săcel, situat în Țara Hațegului, pe raza administrativă a comunei Sântămărie Orlea, urmează să devină din nou un punct de referință pe harta turistică și culturală din Țara Hațegului, prin arhitectura sa, prin istoria ciudată a fostului proprietari, baronul Franz Nopcsa, dar mai ales prin viitoarea destinație pe care Consiliul județean Hunedoara, proprietarul clădirii, dorește să i-o dea după finalizarea lucrărilor de renovare.
Castelul care a aparținut familiei Nopcsa din Săcel-Sânpetru este renovat, în prezent, de Consiliul Județean Hunedoara, în cadrul unui proiect finanțat din fonduri guvernamentale, care este implementat aici deja de câțiva ani buni, demersurile pentru obținerea finanțării fiind făcute încă din perioada în care actualul președinte al CJH, Laurențiu Nistor, era deputat de Hunedoara. Potrivit administratorului public al județului Hunedoara, Costel Avram, lucrările sunt acum aproape de finalizare, iar undeva în toamna acestui an, probabil în cursul lunii septembrie, să fie repus în circuitul turistic și cultural, completând oferta generoasă în acest domeniu a județului Hunedoara.
Fondurile necesare pentru acest proiect au fost atrase de Consiliul Județean Hunedoara prin Programul Național de Dezvoltare Locală 2. Valoarea contractului este de 9,4 milioane de lei, din care contribuția Consiliului Judeţean este de 1,2 milioane de lei, restul fiind alocat de Guvernul României, prin Ministerul Dezvoltării Regionale. „Conducerea PSD a Consiliului Județean Hunedoara continuă investițiile. Laurențiu Nistor, de pe vremea în care deputat, a susținut acest proiect, de reabilitare a Castelului Nopcsa și pentru asta îi mulțumesc. Acum, ca președinte al Consiliului Județean, va recepționa această lucrare excepțională”, a spus Costel Avram, administratorul public al județului.
Acesta apreciază în același timp că, dacă nu era preluat și renovat de Consiliul Județean Hunedoara, castelul Nopcsa, grav degradat, ar fi ajuns în ruină. Noul proprietar a găsit însă atât resursele necesare pentru a-l reabilita, dar și o destinație care să-l readucă în atenție. Castelul Nopcsa, construit pe două nivele, în jurul anului 1872. Are forma în plan alungită, cu fronton zimțat la fațada vestică, turn de colț impozant, cu forma în plan dreptunghiulară, cu creneluri, și turnuleț octogonal în partea de est. Fațada principală este accentuată de un rezalit central, de forma unui bastion. Timp de mai multe decenii, castelul a fost în proprietatea familiei Naláczy, dar conform tradiței orale, aceasta ar fi avut atât de multe datorii la familia Nopcsa din Silvașu de Sus, încât în schimbul datoriei, baronul Nopcsa László a pus sechestru pe acest domeniu. În anul 1872, administrarea proprietății a fost preluată de către fiul mai mic al baronului, Elek. Acesta a reconstruit castelul, s-a mutat în el și a practicat o agricultură modernă pe acest domeniu, fiind primul care a adus, spre exemplu, o mașină de treierat în județul Hunedoara. Primul fiu al lui Elek a fost aventurierul Ferenc (Franz), considerat și om de știință datorită rezultatelor semnificative obținute în domeniul paleontologiei.
Toată istoria acestui castel se va regăsi în viitorul muzeu care va fi deschis în interiorul acestuia, așa cum istoria zbuciumată a proprietarilor săi și povestea tristă a vizionarului baron Franz Nopcsea vor putea fi cunoscute de cei care vor vizita domeniul.
Dar cine a fost Franz, baron Nopcsa? Iată ce ne spune despre el Wikipedia:
Născut pe 3 mai 1877 la Deva și decedat pe 25 aprilie 1933, Viena, Austria, Franz Nopcsa a fost un baron transilvănean, aventurier, erudit, etnolog și paleontolog, unul din fondatorii paleobiologiei. Primele sale descoperiri paleontologice au avut loc la Sânpetru, în Țara Hațegului, unde era reședința de vară a familiei.
A fost unul dintre cei mai activi și productivi savanți ai începutului de secol XX. A revoluționat paleontologia cu teorii aflate cu mult înaintea vremii: teoria nanismului insular – cauză a apariției dinozaurilor pitici din Țara Hațegului, teoria dimorfismului sexual al dinozaurilor, teoria originii păsărilor din dinozauri, teoria comportamentelor sociale complexe la dinozauri, teoria sângelui cald la reptilele din Mezozoic. A mers atât de departe cu studiile sale încât a început să imagineze cum arătau dinozaurii, cum se mișcau, cum trăiau și a pus bazele paleobiologiei, știință pe care a numit-o pe atunci paleo-fiziologie. A descoperit și clasificat 9 specii de dinozauri și vertebrate reptiliene din Cretacic. A publicat peste 100 de lucrări de paleontologie și paleobiologie.
În februarie 1920 se afla la Viena, unde se ocupa cu studiul descendenței păsărilor din dinozauri. Lipsurile financiare cauzate de confiscarea domeniilor din Transilvania l-au determinat la vânzarea colecției sale de fosile către British Museum. În același an a obținut o scrisoare de grațiere de la regele Ferdinand I al României, alături de invitația de a lucra pentru Institutul Geologic al României. Conform înțelegerii cu autoritățile române, i-a fost permis să folosească din nou Castelul din Săcel, astfel că în toamna anului 1920 s-a întors la Săcel. În urma unei altercații cu țăranii localnici a trebuit însă să se retragă cu o fractură craniană la Sântămărie Orlea, pentru îngrijiri medicale. Acest incident i-a lăsat sechele permanente. În decembrie 1920 s-a întors la Budapesta, iar în 1921 a fost spitalizat la Viena pentru o lungă perioadă.
Din 20 aprilie 1925 până în 28 noiembrie 1928 a fost directorul Institutului Geologic din Budapesta.
S-a sinucis în 1933 la Viena, considerând că astfel nu va fi dezonorat din cauza lipsurilor financiare.
Toată această istorie zbuciumată va fi redată la Castelul din Săcel-Sânpetru, unde autoritățile județene își propun să readucă la viață și celebra grădină de trandafiri care înconjura arealul castelului.
