Să nu-mi pierzi niciodată gândul
De-a pururi fie-ți mâna aprinsă
Și când te-oi întâlni cu vântul
De-al meu dor să fii cuprinsă
Caută-mă-n marea care tace
Deschide port la a ta iubire
Și-apoi din ochii tăi voi face
Cărări spre-o dulce amintire
De ce răsai ca un luceafăr
În pieptul meu bătut de vise?
Ecoul tău e cel mai teafăr
Deschide porțile închise
Când umbra ta se pierde-n zare
Cu trupul tău scăldat în val
Tu mă oprești cu-o sărutare
Pierdută-n margine de mal
Din creanga flăcărilor noastre
Se-aprind toți mugurii de stele
Și-nfloresc cununi pe coaste
Și cântă păsări, rămurele
Și-acum te rog pe-un cer albastru
Să nu-mi pierzi niciodată gândul
Icoana mea, de dulce astru
E darul meu, trimis cu vântul .
