Vechimea în muncă înseamnă, de fapt, stagiul de cotizare pentru pensie. Conform legislației în vigoare, în cazul salariaților care lucrează cu contract de muncă, se cotizează automat pentru pensie.

Contribuție care se plătește inclusiv în perioadele în care angajatul se află în anumite concedii.

1. Concediul legal de odihnă

Fiecare salariat are dreptul la cel puțin 20 de zile libere, conform Codului muncii, iar perioada de concediu este calculată la stagiul de cotizare.

„Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă”, prevede Codul muncii. Așadar, concediile fără plată sunt cele care nu se vor lua în calcul pentru vechimea în muncă, dar nu cele de odihnă.

2. Concediul pentru incapacitate de muncă

Concediul medical pentru incapacitate temporară de muncă, pentru accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă în baza unui certificat medical, conform dispozițiilor Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale. Iar perioada în care contractul de muncă al salariatului aflat în acest concediu se suspendă este considerată vechime în muncă.

3. Concediile pe care le pot lua părinții

Concediul de creștere a copilului, cel de risc maternal, concediul de maternitate, cel de acomodare, cel pentru îngrijirea copilului bolnav, precum și cel paternal sunt luate în calcul ca perioade de cotizare pentru pensie.

– Concediul de risc maternal se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, atunci când la locul de muncă există riscuri pentru securitatea/sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii/alăptării. Pe perioada acestui concediu se acordă o indemnizație de 75% din media veniturilor din ultimele șase luni dinaintea acestuia, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2003.

– Concediul de maternitate este luat de salariatele care urmează să nască, acordat împărțit între perioada de sarcină și cea de lăuzie (în total, cel mult 126 de zile). Și aici se acordă o indemnizație, de 85% din media veniturilor din ultimele şase luni.

– Concediul paternal este singurul concediu care aparține exclusiv taților, fiind reglementat în Legea nr. 210/1999. Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de cinci zile lucrătoare, în primele opt săptămâni de la nașterea copilului, având dreptul să fie plătit pe perioada acestui concediu.

– Concediul de creștere a copilului, ce poate fi acordat oricăruia dintre părinți, este cel mai mare dintre acestea, fiind de până la doi ani (trei ani, în cazul copilului cu handicap). Potrivit OUG nr. 111/2010, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului. Perioada acestui concediu e recunoscută expres în Legea pensiilor ca perioadă de cotizare, chiar dacă e necontributivă.

– Concediul de acomodare pentru cei care adoptă este de cel mult un an, potrivit Legii nr. 273/2004, iar cuantumul indemnizației de acomodare reprezintă 85% din veniturile realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani și nu poate fi mai mică de 1.787 de lei și nici mai mare de 8.500/lună.

– Angajații au dreptul și la un concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani, conform OUG nr. 158/2005. În cazul copilului cu handicap însă, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani. Pentru acest tip de concediu există dreptul la o indemnizație lunară de 85% din baza de calcul, care este determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară. Mai nou, acest tip de concediu medical se acordă, mai nou, și pentru situațiile în care copilul cu vârsta de până în 18 ani este carantinat sau izolat din cauza unor boli infectocontagioase, precizează Avocatnet.