Azi sunt apus, dar mâine-s răsărit! / O poezie de Mirela Cocheci

Azi sunt apus,

dar mâine-s răsărit

și-atâtea stele-n

mine-au nemurit

și-atâtea țipete,

și-atâtea șoapte

au râs și-au plâns în mine

zi și noapte…

 

Azi sunt păcat,

dar mâine sunt sfințire

și reîntors din „eu”

în nemurire

mă risipesc

prin mii de universuri

ca să renasc din mii și mii

de versuri.

 

Azi sunt cădere,

însă mâine-s zbor,

mă-nalț, mă-nalț

și iarăși mă cobor,

sunt început

născut dintr-un sfârșit,

azi sunt apus,

dar mâine-s răsărit!