Azi sunt apus,
dar mâine-s răsărit
și-atâtea stele-n
mine-au nemurit
și-atâtea țipete,
și-atâtea șoapte
au râs și-au plâns în mine
zi și noapte…
Azi sunt păcat,
dar mâine sunt sfințire
și reîntors din „eu”
în nemurire
mă risipesc
prin mii de universuri
ca să renasc din mii și mii
de versuri.
Azi sunt cădere,
însă mâine-s zbor,
mă-nalț, mă-nalț
și iarăși mă cobor,
sunt început
născut dintr-un sfârșit,
azi sunt apus,
dar mâine-s răsărit!