Poate că de la București, din birourile confortabile ale Ministerului Energiei, ale Guvernului sau ale Parlamentului, închiderea sectorului termoenergetic din Valea Jiului și din România, pare doar un simplu obiectiv ce trebuie bifat pentru că România a asumat un termen în această direcție în negocierile din urmă cu mai bine de un deceniu cu Comisia Europeană. Însă din Valea Jiului, care așteaptă deja de aproape un sfert de secol ca statul român și factorii decidenți ai acestuia să pună altceva în locul capacităților de producție termoenergetică la care vrea să renunțe, lucrurile se văd cu totul altfel.

Ceea ce este și mai grav este că administratori, specialiști sau politicieni români care ar trebui să caute, să găsească și să implementeze soluții pe termen scurt, mediu și lung, în această direcție se complac într-o stare de ”dolce fare niente” și par să nu observe (darămite să puncteze și să valorizeze) noul context geopolitic și economic extrem de favorabil pentru sectorul energetic. Într-o lume normală, în care un război ce se petrece la granițele României a dus la o criză energetică fără precedent, în care toate statele europene caută să-și valorifice la maxim potențialul energetioc propriu (cu orice preț!), un ministru care decide să închidă capacități de producție termoenergetică de 600 MWh în prag de iarnă și un Guvern care legiferează ”moartea” celei mai moderne termocentrale din Europa de Est (cea de la Paroșeni) în anul 2030, împreună cu capacităpțile de producție de cărbune aferente (pentru care planul de închidere pune lacătul pe minele Lupeni și Lonea încă din 2024) ar fi catalogat drept act de trădare.

În acest context, indiferent dacă privim într-o cheie economică sau politică inițiativa senatorului social-democrat Cristian Resmeriță prin care acesta solicită scoaterea termocentralei de la Paroșeni din textul Legii privind decarbonarea și decalarea termenului de închidere al minelor Lupeni și Lonea, inițiativa este una cel puțin corectă, dacă nu pe deplin justificată. Este la fel de adevărat că o astfel de inițiativă schimbă radical planurile celor care se mulțumesc să ia salarii uriașe fără să facă nimic, și implică reanalizarea situației CEH, un plan de investiții și chiar renegocierea unor angajamente asumate de statul român cu Comisia Europeană. Poate și din patriotism local, poate și din responsabilitatea pe care o are ca parlamentar de Valea Jiului, poate și din rațiuni electorale, dar în mod categoric convins că toate aceste lucruri pot avea o finalitate care să ajute întreaga comunitate din Valea Jiului să supraviețuiască o perioadă mai mare de timp până când se va realiza o conversie economică reală a acestei regiuni, senatorul Cristian Resmeriță nu s-a dat bătut după ce amendamentele sale au fost respinse în Senat.

Nici unii dintre membri Comisiei Economice din Senatul României, în frunte cu președintele acesteia, senatorul Dacian Zamfir, nu s-au mulțumit cu idexarea votului care pune cruce de activitatea termoenergetică din Valea Jiului într-un moment în care aceasta poate avea o importanță strategică, din punct de vedere economic și social. Pentru că, deși Comisia Economică a Senatului a vrut să afle de la ministrul Energiei, Virgil Popescu și de la directorul general al CEH, Samuel Dioane dacă și ce trebuie să facă statul român pentru activitatea termoenergetică din Valea Jiului, dar cei vizați au refuzat să participe la întâlirea cu parlamentarii din această importantă Comisie a Senatului, președintele Dacian Zamfir, împreună cu senatorii Sorin Vlașin și Radu Oprea (liderul senatorilor PSD), însoțiți de deputații hunedoreni Natalia Intotero și Ilie Toma, de președintele CJH, Laurențiu Nistor și de senatorul Cristian Resmeriță au venit în Valea Jiului pentru a afla aceste lucruri, dar și pentru a vedea de ce Termocentrala de la Paroșeni nu funcționează în prezent mai mult de două zile pe lună.

Întâlnirea, care a avut loc într-o primă etapă chiar la sediul Termocentralei de la Paroșeni, fiind urmată și de o vizită în subteran la Mina Livezeni, i-a adus la masa dialogului pe secretarul de stat în Ministerul Energiei, Casian Nițulescu, directorul general al CEH, Samuel Dioane, administratorul special Cristian Roșu, administratorul judiciar Emil Gros, directorii exploatărilor miniere din Valea Jiului și liderii Sindicatului Muntele. Discuțiile, pe alocuri interesante, constructive, au avut însă și hilaritatea faptului că deși toate ideile sunt convergente către necesitatea, posibilitatea și oportunitatea ideilor propuse de senatorul Cristian Resmeriță în amendamentele sale la Legea 447/2022, când vine vorba despre ce și cum trebuie făcut toată lumea ridică din umeri și pasează responsabilitatea.

Totuși, din discuții s-au desprins câteva concluzii:

• activitatea minieră din Valea Jiului a fost lăsată, în ultimii 25 de ani, să ”moară încet” (trăgând după ea și sucombarea termocentralei de la Paroșeni, care este proioectată să funcționeze exclusiv cu cărbune din Valea Jiului), fiind considerată o activitate nerentabilă;
• deși există Planuri de măsuri privind redresarea activității companiei miniere, din 2016 nu au mai fost făcute investiții la nici una din exploatările miniere din Valea Jiului, cu toate că nevoia de investiții solicitate de CEH este considerată, așa cum remarca și senatorul Dacian Zamfir, infimă pentru Ministerul Energiei;
• Alocarea de bani pentru investiții este, în condițiile actuale, practic imposibilă, în condițiile în care CEH se află în insolvență;
• Aplicarea Ordonanței 60 privind darea în plată, ar putea fi un punct de plecare pentru aplicarea unor investiții la minele Livezeni și Vulcan, odată cu preluarea activelor CEH de către SNIMVJ;
• Reconsiderarea politicii de personal ar putea genera realizarea unor noi angajări de personal direct productiv, la front;
• Continuarea demersurilor parlamentare și perspectiva adoptării amendamentelor senatorului Resmeriță în Camera Deputaților pot deschide perspectiva funcționării termocentralei de la Paroșeni și după 2030, prin retehnologizare și diversificarea resurselor energetice utilizate;
• Inițierea demersurilor privind renegocierea angajamentelor asumate cu Comisia Europeană, în contextul schimbărilor generate de criza energetică și războiul din Ucraina.

Important de menționat este că toți participanții la discuții au fost pe deplin de acord că toate aceste chestiuni sunt perfect realizabile și că ele trebuiesc abordate cu maximă seriozitate.

În opinia senatorului Cristian Resmeriță, situația din Valea Jiului este una de extremă urgență și și-a exprimat convingerea că lucrurile pot fi aduse pe o turnură favorabilă Văii Jiului și României. ”În urma întâlnirii de la Uzina Paroșeni, toți factorii implicați: sindicate, administrație, minister, factor politic, au căzut de acord asupra propunerii mele, de a face ANGAJĂRI ÎN MINERIT. Este o primă măsură concretă, care se ia în urma dezbaterii organizate de Comisia Economică a Senatului. Mă bucur că, așa cum ne-au informat cei de la CEH, există posibilitatea de a face într-o primă etapă 140 de angajări la minele din Valea Jiului și le-am cerut să facă acest lucru acum, în cel mai scurt timp posibil”, a spus senatorul Cristian Resmeriță.

Parlamentarii social-democrați au preciza că, la rândul lor, cu argumentele incontestabile ale informațiilor primite la această întrevedere și a experienței dobândite în subteran, la mina Livezeni, vor susține amendamentele senatorului Resmeriță privind salvarea de la închidere a termocentralei de la Paroșeni și alinierea termenului de închidere pentru cele 4 mine din Valea Jiului la orizontul anului 2032, în Camera Deputaților. Acolo unde, așa cum a anunțat deputatul Natalia Intotero, aceste amendamente deja au fost depuse la secretariatul legislativ, iar PSD dă asigură că se va ține de cuvânt și nu va accepta închiderea de capacități miniere și energetice fără a se pune altceva în locul acestora.

Cât despre ce va urma, cel mai probabil e nevoie, acum, mai mult ca nicicând, de… Noroc bun !