Ziduri / O poezie de Mirela Cocheci

Când zidurile tale m-au pătruns

Eu le pictam cu aripi sângerânde

Și-atâtea întrebări făr’ de răspuns

Au amuțit în visele flămânde.

 

Culori de curcubeu ți-am așezat

În nopți cu nevisări… și mii de stele

Ți-am pus pe cerul tău întunecat,

Pictându-le cu degetele mele…

 

Cu lacăte la porți mi-ai mulțumit

Și umbre reci pe ziduri citadine,

Cu mii de lanțuri m-ai împrejmuit

Și colți de stânci înfipți adânc în mine.

 

Și totuși, cred că n-a fost în zadar,

Iar zidul va începe să devină

Tablou pictat pe foi de calendar,

Sub cerul nou cu stele și lumină.