În meseria de cronicar al timpului prezent, fiecare zi înseamnă și o lecție de viață. De-a lungul unei cariere de peste trei decenii în jurnalismul local din Valea Jiului și județul Hunedoara, am avut ocazia de a vedea, de a analiza și de a înțelege istoria unor timpuri marcate de evenimente memorabile, de oameni remarcabili și de prețioase lecții culese din trăirile și întâmplările fiecărei zile.
Sigur că, în tot acest timp, viața mea s-a intersectat de cele mai multe ori prin prisma profesiei, dar nu de puține ori din afinități sociale ori culturale, dar niciodată ideologice, cu oameni în responsabilitatea cărora s-au aflat comunitățile acestei regiuni, oameni de vază din administrație, economie, educație, sănătate, cultură, sport sau de pe scena politică. Pe unii i-am considerat chiar prieteni și poate că unii chiar așa au fost și sunt. Cert este că am învățat să-i cunosc pe toți ”oamenii zilei” cât mai bine, ca să-i înțeleg și să le pot consemna în presă, într-un mod cât mai corect cu putință, acțiunile din viața publică. Unii s-au bucurat de aprecierile din articolele mele, alții s-au considerat ofensați de critici, dar niciunii n-au rămas indiferenți și, mai devreme sau mai târziu, cu toții au înțeles că laudele și criticile unui jurnalist nu sunt decât acea parte esențială a adevărului pe care un jurnalist corect are datoria de a-l observa și de a-l consemna, fără patimă, indiferent de relațiile interpersonale cu subiecții săi.
Pot spune că, printre altele, în Valea Jiului, am cunoscut scena politică locală ca-n palmă și, de aceea, am înțeles-o ca atare. Ceea ce mi-a fost însă și mie multă vreme aproape imposibil să înțeleg este modul în care oamenii care au construit organizația politică a social-democraților din Lupeni, în primii ani de după 1990, au reușit să coaguleze aici o echipă de zeci, mai apoi de sute și mai apoi de mii de oameni într-o alianță de nezdruncinat, ca o veritabilă familie unită, care dincolo de euforia victoriilor și în ciuda tuturor provocărilor și problemelor care nu i-au ocolit, au continuat să rămână una dintre cele mai puternice și unite organizații politice din România. Din dorința de a înțelege acest fenomen s-a născut și ideea unei cărți, la care m-am bucurat să constat că au subscris, fără rezerve, chiar cei vizați. Iar asta pentru că, de-a lungul timpului, PSD Lupeni, liderii acestuia și oamenii din jurul lor, au trecut nu doar prin zilele cu soare ale succeselor, ci mai ales prin numeroase și grele furtuni, peste care cronicarul nu poate trece fără a le consemna ca atare.
Într-un fel, privind introspectiv cu mai multă atenție istoria acestei organizații politice, putem spune că aceasta constituie coloana vertebrală a istoriei politice și sociale a ultimilor trei decenii din municipiul Lupeni. Iar cel mai edificator argument este acela că aproape toți liderii politici importanți ai partidelor postdecembriste din municipiul Lupeni au plecat sau au venit, la un moment dat, în marea familie a social-democraților din Lupeni.
În același timp, istoria PSD Lupeni este indisolubil legată de istoria recentă a familiei Resmeriță. Nu încape nici o îndoială că, în 2000, atunci când PSD Lupeni lua decizia de a-l propulsa în alegerile pentru câștigarea funcției de primar al Lupeniului pe Cornel Resmeriță, nimeni nu intuia capacitatea absolut remarcabilă a acestui om, a acestui politician, care și-a lăsat amprenta nu doar asupra ascensiunii PSD, ci asupra întregii comunități locale din Lupeni și asupra politicii social-democrate din județul Hunedoara.
Cornel Resmeriță a fost primarul cu cele mai multe mandate din istoria Lupeniului și nu a cunoscut niciodată înfrângerea în alegerile în care s-a angajat împreună cu echipa sa, iar în ultimele două decenii, PSD nu a pierdut la Lupeni nici un scrutin electoral, fie el pentru alegeri locale, județene, parlamentare, europarlamentare sau prezidențiale. Iar asta poate și pentru că în demersurile sale politice și administrative, Cornel Resmeriță a pus de fiecare dată pe primul loc oamenii acestei localități, pe care a căutat să-i sprijine necontenit și pentru care și-a dorit să aducă municipiul Lupeni la un grad de dezvoltare care să le asigure o viață cât mai bună. Chiar dacă, pentru asta, a trebuit să penduleze între decizii și acțiuni riscante (într-o birocrație dominată de o legislație neclară ori ambiguă) sau o lipsă de atitudine din teama de a nu acționa greșit. A ales însă întotdeauna să se implice, convins fiind că destinul îi răsplătește pe cei cutezători. Nu a fost însă chiar așa, pentru că în România bătăliilor politice acerbe, fără scrupule, în care instituții ale statului și mass-media au fost folosite drept arme de luptă politică, Cornel Resmeriță a fost pus la zid, calomniat, cercetat și acuzat în zeci de dosare penale, a fost arestat și prezentat ca un mare corupt și judecat, ani în șir, ca atare. Convins de injustețea acuzațiilor care i s-au adus, dar măcinat de nedreptatea care i se făcea, Cornel Resmeriță a suferit în tăcere, până când boala și-a pus iremediabil amprenta asupra vieții sale.
În toți acești ani, Cornel Resmeriță poate că a pierdut multe, dar în mod categoric nu și-a pierdut demnitatea. De aceea, dincolo de tot ceea ce s-a spus și s-a scris despre el, oamenii din Lupeni l-au privit nu doar cu ”prezumția de nevinovăție”, ci l-au creditat cu încrederea lor necondiționată, așa cum numai într-o familie unită se poate întâmpla. Cornel Resmeriță și-a demonstrat o dată în plus demnitatea și atunci când a decis să se retragă din viața publică, făcând acest lucru într-un moment în care colegii săi din PSD și liderii partidului îi confirmaseră din nou încrederea lor, desemnându-l drept candidat pentru un al șaselea mandat de primar pe care, cu siguranță, l-ar fi câștigat. A preferat să-și ducă singur crucea, în dorința de a-și demonstra nevinovăția în fața instanțelor de judecată, fără ca acest lucru să afecteze partidul și, mai ales, cetățenii municipiului Lupeni. După aproape un deceniu, în care balanța justiției s-a înclinat când într-o parte, când în cealaltă, în 2021 Tribunalul Hunedoara pronunța o sentință definitivă în pro-cesul său, aceasta fiind de achitare pentru toate capetele de acuzare. O decizie tardivă, așa cum avea să constate, după încă un an, în apel, completul Curții de Apel Alba Iulia care va închide acest dosar constatând că, oricum, faptele penale pentru care fostul primar al Lupeniului a fost acuzat, s-au prescris. Totuși, aceste decizii ale instanțelor au rolul de a-i reda lui Cornel Resmeriță demnitatea și în fața istoriei și în fața celor care s-au îndoit de buna sa credință, de corectele sale decizii.
Interacțiunile mele cu Cornel Resmeriță au fost așa cum sunt, în general, interacțiunile între politicieni și jurnaliști: când mai calde, când mai reci. Cu toate acestea, întotdeauna ne-am respectat reciproc. Iar pentru mine biografia și atitudinea acestui om au constituit încă o bună lecție profesională și de viață. Ca jurnalist, am înțeles că niciodată nu trebuie să fii luat de valul goanei după o știre de senzație și că nu poți judeca un om înainte ca aceia care sunt abilitați să o facă nu se vor fi pronunțat definitiv și irevocabil. Iar ca soț și părinte am înțeles că atunci când cineva te întreabă, de fiecare dată când te întâlnește ”Ce-ți face copilul? Ce-ți face soția? Ce-ți face familia?”, chiar dacă este un om politic, în mod indubitabil este, înainte de toate, un om bun. Un prieten.
I-am întors întotdeauna astfel de întrebări și de fiecare m-am bucurat să aflu cât de mândru este Cornel Resmeriță de cei doi fii ai săi. Nu e de mirare că, pentru niște copii și, mai apoi, tineri care au crescut într-o societate, în niște vremuri și într-o familie în care politica a fost o temă predilectă, atât Cristian Resmeriță, cât și Lucian Resmeriță au lăsat cariera didactică, pentru care s-au pregătit, pentru a urma o carieră politică, pentru care probabil că s-au născut. Cert este că ambii frați Resmeriță au moștenit de la tatăl lor nu doar abilitățile de lider politic, ci și demnitatea și responsabilitatea acestui statut și, mai ales, respectul pentru oameni. Motiv pentru care, la Lupeni, PSD rămâne în continuare o mare familie, devotată și de nezdruncinat, implicată în viața comunității și de aceea, în continuare, cel mai probabil victorioasă la toate scrutinele electorale care vor urma.
Aceasta este lecția de politică a familiei social-democraților din Lupeni. O lecție pe care dacă ar putea să o învețe mai mulți lideri politici, mai multe organizații politice ori de altă natură, atunci societatea, în general, ar oferi tuturor șansa de a trăi și evolua ca într-o mare familie. Așa cum a fost, este și rămâne, familia PSD Lupeni.
