De cum ai pășit pe pasarela ce traversează liniile de cale ferate din Gara CFR Petroșani, imaginea acesteia pare una idilică, desprinsă parcă dintr-o veche ilustrată de epocă sau poate din rândurile așternute pe foile îngălbenite de vreme ale unei cărți îndelung răsfoite. Iar imaginea aceasta îți devine și mai clară cu cât te apropii de peron, în ciuda evidentelor transformări care au adus gara din Petroșani în era timpului prezent, lucru confirmat de cuvintele ce tronează, majestuos, la loc de cinste, chiar pe frontispiciul clădirii principale a gării: ”Pentru un târg de provincie ca al nostru, gara este marea, este portul, necunoscutul, depărtarea… Este dorul de a pleca, de a fugi.”
Nu știu dacă atunci când a scris ”Steaua fără nume”, romanul din care sunt desprinse aceste cuvinte, Mihail Sebastian se va fi gândit, măcar vreun pic, și la stația CFR de la Petroșani, dar este cât se poate de adevărat că locul acesta, în care trenurile vin și pleacă de mai bine de un secol și jumătate, este unul cu adevărat de poveste. Așa cum, la rândul său, din pasiunea încrucișată pentru meseria de ceferist (moștenită din familie) și cea pentru istorie, literatură, cultură (dobândite ci fiecare carte citită), Ioan Dorel Șchiopu a devenit el însuși un personaj de poveste, un ceferist cum nu s-a mai pomenit altul în istoria căilor ferate, cel puțin pe aceste meleaguri.
Dacă, în minutele de așteptare a trenurilor care ajung în gara din Petroșani, în drumul lor spre Deva sau București, ai ocazia să-l întâlnești, pe peron sau în biroul său din ”inima” clădirii principale a stației CFR pe Dorel Șchiopu și ai inspirația de a intra în vorbă cu el, atunci indubitabil îți vei dori ca trenul pe care-l aștepți să mai întârzie. Asta pentru că Dorel Șchiopu, un om cât o enciclopedie, îți va vorbi ca nimeni altul despre locul acesta care mustește de istorie, despre inegalabilul Defileu al Jiului, minunea inginerească cu zeci de viaducte, poduri și tuneluri care leagă ținutul Transilvaniei de cel al Olteniei sau te va purta prin gânduri curate cu meșteșugit alese citate din mari corifei ai condeiului, prin istoria literaturii române și universale.
Grație lui Dorel Șchiopu, gara din Petroșani e astăzi mai vie ca niciodată și chiar dacă numărul trenurilor care opresc aici s-a rărit considerabil față de anii săi de glorie, timpul pe care-l poți petrece aici este unul cu valoare adăugată.
Zilele trecute, o altă inițiativă frumoasă a lui Dorel Șchiopu a prins viață în gara din Petroșani odată ce aici a fost inaugurată o bibliotecă. O bibliotecă cu cărți, mai vechi sau mai noi, pentru toate gusturile, așezate cuminți pe câteva rafturi inedite și ele, prin construcție și configurație, cărți care așteaptă să fie răsfoite de călători, în amintirea vremurilor în care cartea era însoțitorul nelipsit al oricărui călător cu trenul.
Tot într-un mod simbolic, Dorel Șchiopu a deschis biblioteca publică din gara Petroșani în preajma unei zile cu puternică semnificație pentru iubitorii de carte: Ziua Culturii Naționale. ”Inițiativa asta este o picătură de mai bine și mai frumos în călătoria pe care oamenii o fac cu trenul și care pot însoți această călătorie de nevoie cu o alta, de plăcere, care să-i poarte prin fascinanta lume a literaturii”, spune despre acest inedit proiect cultural, Ioan Dorel Șchiopu.
În Biblioteca din Gara Petroșani, inițiatorul a așezat câteva sute de cărți, de la beletristică și până la tratate de istorie, sociologie sau filozofie, cea mai mare parte a volumelor fiind ”transferate” aici din biblioteca de acasă, dar și din donații primite de la alți oameni de bine care au îmbrățișat ideea. Biblioteca este accesibilă, fără nici un fel de restricții, oricui iar Dorel Șchiopu nu se teme, așa cum l-au mai atenționat unii sau alții, de faptul că romanele din rafturi ar putea să dispară la un moment dat. ”Biblioteca este una publică, fără restricții. Practic, oricine poate să vină aici și să împrumute o carte, să citească o carte și dacă vrea să păstreze acea carte, poate să o facă, rugămintea noastră fiind doar aceea de a aduce o alta, la schimb. Mi-au mai spus unii și alții că acest proiect este unul cu risc, pentru că s-ar putea să fie furate cărțile. Aș vrea să trăiesc vremurile în care să ajungem ca oamenii să-și dorească atât de mult să citească o carte încât să fie dispus să o fure”, spune Dorel Șchiopu.
Cu toate acestea, a fost instituit un regulament de utilizare al serviciilor publice oferite de Biblioteca din Gara Petroșani în care, mai în glumă, mai în serios, este consfințit chiar și faptul că dacă cineva vrea cu tot dinadinsul să-și însușească o anumită carte din această bibliotecă, o poate face cu condiția obligatorie să și citească acea carte.
Biblioteca publică din Gara Petroșani este deschisă, de pe acum, non-stop și invită călătorii ca, în loc să piardă minutele de așteptare ale vreunui tren ”butonând” fără sens ecranul telefonului mobil, să câștige acest timp, oferindu-și măcar câteva pasaje din cărțile de pe rafturile bibliotecii, care abia așteaptă să fie răsfoite și a căror lectură poate transforma experiența mersului cu trenul într-o dublă călătorie: una în spațiu și o alta, mult mai frumoasă, în spirit.
Tot aici, în gara din Petroșani și tot grație unei inițiative a lui Dorel Șchiopu puteți vedea și o expoziție permanentă de fotografie ce ilustrează, în imagini superbe, crâmpeie din fasciananta călătorie cu trenul prin Defileul Jiului. Una peste alta, cert este că Gara din Petroșani nu mai este azi doar un spațiu de tranzit între două călătorii cu trenul, ci un veritabil spațiul cultural și artistic al Văii Jiului și o adevărată ”carte de vizită” pentru aceasta.
