Mi-am făcut / O poezie de Dorel Neamțu

Mi-am făcut iubirea soartă

Și din umbră-un ideal

Să-mi răsară la a mea poartă

Luceferi, val după val

 

Și din pasul meu de frunză

Printre ramuri se vor bate

Stelele ca să pătrunză

La ferestre sărutate

 

Când va curge Luna-n noapte

Peste fruntea mea senină

Înălța-voi cânt de șoapte

Din blestem și din lumină

 

Să coboare duhul serii

Peste-a anilor cunună

Ca să dăruiesc tăcerii

Chipul tău și a mea strună

 

Din izvoare limpezi ape

Ce vor curge pân-la cer

Se vor strădui să sape

Jalea lumii și-apoi pier

 

Glasul meu va picta bolta

Cerului ce-a adormit

Și în mănăstirea sfântă

Voi rosti că te-am iubit

 

Curge cerul printre lacrimi

Printre lacrimi curg și eu

Te cuprind cu-a mele patimi

Patima chipului tău!