Vineri, 24 februarie 2023, între orele 1300-1600, la Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad, din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, se va desfășura un atelier de confecționare a mărțișoarelor. La atelier vor participa artiștii plastici și scriitorii brădeni, membri ai Clubului „Dialogul artelor”, colaboratori ai muzeului, precum și publicul interesat.

Vor fi confecționate mărțișoare din lut polymeric sau din alte materiale, în funcție de preferința și imaginația participanților la atelier.

Ziua stabilită pentru confecționarea mărțișoarelor, poartă denumirea în zona noastră, de Cap al primăverii, o zi care anunță sosirea iminentă a timpului frumos. Femeile, în trecut, respectau această zi: nu țeseau, nu torceau, nu coseau. Nici pe ogoare sau în livezi nu era bine să lucrezi. Se spunea în popor, că ziua trebuie să „fie ținută pentru cap”, cu înțelesul de a fi respectată pentru a nu suferi de dureri de cap tot anul. „Cap pentru cap” era sintagma folosită în popor pentru a caracteriza această zi.

Pentru a pregăti viitoarele recolte bogate, femeile obișnuiau și la „Capul Primăverii”, așa cum făceau și la sărbătoarea de Sf. Trifon (1 februarie), să arunce de 12 ori în văzduh cu semințe de grâu și cânepă amestecate cu cenușă, păsărilor, pentru ca acestea să nu prade holdele de cereale, în vară.

În sudul țării, ziua respectivă este patronată de Dragobete, un zeu tânăr al iubirii, din panteonul autohton, păstrat până astăzi în tradiția populară.

Purtarea mărțișorului a devenit astăzi un obicei comun, golit însă de semnificația sa ancestrală. Se știe că, în trecut, mărțișorul era un simplu șnur din două fire de lână răsucite, inițial de culoare albă și neagră, apoi roșie și albă, fără să aibă alte adaosuri. El se lega la gât sau la mână, reprezentând „funia anului” care simboliza cele două anotimpuri de bază: iarna și vara. Sub scutul acestor două energii majore care se împrospătau la începutul primăverii, se puneau toate persoanele purtătoare de mărțișoare.

De asemenea, șnurul mărțișorului înmănunchează contrariile: lumină-întuneric, frig-căldură, fertilitate-sterilitate, viață-moarte.

Inițial, mărțișorul a fost un obiect ritual, așa cum am amintit, care a devenit în vremurile noastre obiect de podoabă purtat în piept sau la mână. De șnur, la un moment dat, s-a legat o monedă de argint pentru ca purtătorul să fie apărat de toate relele și curat ca argintul. Fetele și nevestele tinere îl purtau și pentru a fi frumoase, rumene în obraz, sau pentru a nu fi arse de soare.

În funcție de zonă, mărțișorul se purta până la 9 Martie, Armindeni, Florii, până la înfloritul pomilor, al trandafirilor, porumbarului, măceșului, până la venirea berzelor sau până la cântatul cucului.

Obiceiul mărțișorului răspândit pe tot teritoriul României, practicat și în alte zone est-europene (Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova) a fost înscris de UNESCO, în anul 2017 în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural European Imaterial al Umanității.