La Casa de Editură Exclusiv a văzut lumina tiparului, în aceste zile, noul volum de poezie semnat de poeta din Valea Jiului Carmen Pinte. Volumul este însoțit și de câteva din creațiile de artă plastice ale poetei care aduc în atenție nu doar o nouă pasiune a acesteia, ci și o nouă formă artistică în care Carmen Pinte are un cuvânt de spus.

În universul poetic al Văii Jiului (și nu numai!) Carmen Pinte și-a câștigat deja un binemeritat loc în ”careul de ași”, prin poeziile sale calde, emoționante, pline de candoare, de metafore, de substanță, de subtilitate.

Volumul de versuri ”Universul iubirii” este prefațat de un alt valoros poet al Văii Jiului, Dorel Neamțu. Cartea va fi prezentată publicului, în cursul lunii martie, ”la pachet” cu un vernisaj expozițional, într-un eveniment special despre care vom avea ocazia să vorbim la momentul oportun. Până atunci, vă prezentăm frumoasele cuvinte scrise de poetul Dorel Neamțu, în volumul ”Universul Iubirii” și una din poeziile reprezentative din acest volum semnate de poeta Carmen Pinte.

O întâlnire poetică (Prefața volumului de versuri ”Universul iubirii” de Carmen Pinte

Mi-a fost dat să o întâlnesc, dintr-o neîntâmplare, pe fosta mea elevă și acum colegă de carte scrisă, poeta CARMEN PINTE, într-un hol albastru, ce ducea la izvorul fermecat al împlinirii unui vis, fără să știm, niciunul, ce caută celălalt acolo. Era o întâlnire cu poezia, o sărbătoare a cuvintelor, pentru a le gusta și a le degusta culorile, pentru împroprietărirea celor prezenți cu un dar imens, ca de la mireasă, de la o nuntă de pe marginea versului.

Carmen Pinte este în același timp și poet și un artist. Este ceva ambidextru. Un talent înăscut și înflorit care, cu o mână scrie și cu cealaltă pictează, parcă ar fi un vis de copil din flori.

Poeta aleargă, poeta stă, poeta dorește, poeta se destăinuie și apoi se îmbracă în cuvinte roditoare ca un poem al naturii și ca un poem al înaltului semnului. Privită de departe, vedem în părul ei despletit de acuarelele maiestuoase, umbrele iubirii și ale dumne-zeirii, ca niște rărăsituri înalte de soare, în toate cele patru puncte cardianale ale universului, plăcute ochiului atent la nuanțe și al mâinilor ce ating scrisul platonic al unui acrostih sau a unei rime frumos împerecheate. Din izvorul versului ei curge mereu acea ne-statornică rouă a zâmbetului și plânge pe ascuns clipa memorată a amintirilor, ce ține mai mult de lumea pământeană ancorată de steaua spiritului său.

Ce e iubirea? Un răspuns lin și dulce, ce atinge neatinsul, printr-un foc de vise, statornicite printre cele șapte culori ale curcu-beului, ca o cununie cu eternitatea. Gustă viața, înaintea unui Soa-re nerăsărit, ca pe o speranță albă, din inima unui copil, zugrăvind visuri și așteptări în culoarea caldă a penelului său alb, gata să înflorească într-o clipă toți macii, în gerul cel mai năpraznic al iernii.

Frumos este că, pe pieptul poeziei sale, strălucește cheia iubirii, ca un șirag de mărgele, cristalizate din lacrimi de iubire și de visare la neuitare.

Deși își cere de multe ori anii înapoi, Carmen Pinte merge în marș poetic, în oastea mare a poeziei moderne, spre apogeul unei împliniri de piramidă, între două vieți spirituale: NAȘTEREA și ÎNVIEREA!

Deschideți cartea lui Carmen Pinte ca pe o uliță a copilăriei, unde copiii desenează fericirea cu picioarele lor desculțe și cu inima lor plină de versuri nescrise, pentru înălțare și întru sărutare. Car-men Pinte a trecut de mult timp de la citirea basmelor și a poeziilor la zidirea acestora pentru eternitate, cu migală și cu patos, depășindu-și teama de necunoscut, ca orice vis de rândunică, la primul său zbor, spre infinitul infinitului din el!

Dorel Neamțu

***

Cuvânt de autor

Iubirea îmi este răsărit,
zâmbet pe chipul nopților,
o risipă de necuvinte pe buzele izvorând fericire,
lacrimă de lumină în întunericul clipelor șoptite,
refrene de gelozie
-ecouri din fântâna nesecată a timpului,
un dor prins la reverul sufletului,
sărut senin de primăvară.
Iubirea este gândul în care mă înfășor
atunci când tremur de singurătate,
cu brațele verzi mereu-mereu,
când aștept zorii unui nou zbor
cu aripile deschise într-un etern
Te Iubesc!
Iubirea îmi este viață…