Noaptea întreagă, Luna plină
S-a oprit la al tău geam
Și cu raze de lumină
Te-a încununat cu un hram
Hramul Bisericii mele
Cea zidită din amor
Numai îngeri, numai stele
Numai foc și numai dor
Și în trecerea ei albă
Luna tot picta pe cer
Flori de cântec, flori de nalbă
Care pân-la ziuă pier
Peste a somnului tău dulce
Zburau păsări, zburau tei
Și căutau ca să se culce
Lângă calzii tăi cercei
Trecea timpul, trecea Luna
De la -al tău sărut divin
Pân-la nopțile cu bruma
Ce-nflorea apoi în spin
Un fior de raze rare
Pătrundea în al meu gând
Și -acum văd cum iar răsare
Chipul tău, adus de vânt
Nopțile-s un val de muguri
Ce se-ntrec în alinări
Parcă-s viile cu struguri
Ce se coc în audieri
Noaptea, Luna-i o răcoare
Ziua, Soarele un dar
Seara, cântec de izvoare
Dimineața-i un altar
Visul meu, floare de viță
Lemn de foc și lemn de veac
Închinat pentru o zeiță
Unde și stelele tac !
