Pios omagiu adus la Lupeni eroilor mineri căzuți în cea mai mare tragedie minieră din România

Ziua de 27 aprilie 2023 marchează împlinirea a 101 de ani de la cea mai mare catastrofă minieră din țara noastră și una dintre cele mai mari de pe mapamond, care a avut loc la Lupeni, orașul-martir care a îngropat, într-o singură zi, 82 de mineri câți au pierit în galeriile Minei Aurelia, în urma unei puternice explozii. Comemorarea acestui trist eveniment  adus laolaltă în fața monumentului ridicat în Cimitirul Eroilor Mineri din Lupeni,reprezentanți ai administrației locale din localitate, ai sindicatelor, ai asociațiilor de pensionari și alți oameni cu respect față de istoria acestor locuri și față de jertefele cu care a fost ea scrisă de-a lungul timpului.

La monumentul ridicat în Cimitirul Eroilor din Lupeni, în jurul căruia au fost îngropați cei 82 de mineri decedați în explozia din Mina Aurelia, s-au adunat zeci de oameni, pentru a fi martori ai slujbei de pomenire a celor care au pierit în tragedia care a dat Văii Jiului definiția de ”Valea Plângerii”. Slujba a fost săvârișită de preotul Dan Vîrban de la Biserica ”Sfântul Nicolae”, întru veșnica pomenire a acelor eroi al căror nume a fost scris pe frontispiciul acestui ”mausoleu”: Breazu Ioan, Danci Iosif, Demian Avram lui Todor, Demian Dumitru, Dirk Filip, Făgărăşanu Francisc (Fogarasy Ferenc), Ghedur Gheorghe (Gedzur Gheorghe), Gligor Vasile (Gregor Vasilie), Halician Victor (Halcea Victor), Cazan Vasile, Mag Mihai (Mag Mihaly), Manea Nicolae, Mărgăjan Ioan (Margaian Iuon), Micluţa Precup, Neşeleanu Ioan (Neşelean Iuon), Neşelean Lazăr, Popa Iuliu, Petrescu Gheorghe (Petrusc Gheorghe), Popa Vasile (Popa Vasilie), Savu Ioan lui Solomon (Sav Iuon lui Solomon), Seleşan Todor, Scropota Toma (Scrobota Tănăsie), Detrelean Mitru, Cupa Andrei (Cupa Indrei), Lăscuţ Ioan (Lescuţ Iuon), Mihăilă Nicolae, Şchiopu Ioan(Scoupu Iuon), Bârsan Vasile (Berzan Vasilie), Popa Todor, Bandi Andrei (Bandi Andras), Gollesz Andras, Wenzel Kalman, Agoston Istvan, Albert Sandor, Baczai Simon, Barton Hubert, Benko Janos, Biro Jozsef Janos, Boer Gyorgy, Bojte Elek, Boko Imre, Csiszer Andras, Ersek Istvan, Fazakas Istvan, Fazakas Aron, Otvos Janos, Gergely Janos, Habina Jozsef, Kis B.Laszlo, Klemencz Andras, Kopros Adolf, Kovacs Sandor, Krakovski Karoly, Kriska Kajelan, Liszko Kirilia (Lesco Chirilă), Major Denes, Markus Domokos, Michnic Leo Mozes Miklos, Nagy Lajos Peter, Orban Sandor, Pal Ferenc, Panczel Ferenc, Puch Janos, Rohner Ignatz, Skoromoslei Ioan, Szentes Peter, Skoupi Karoly, Szocs Andras Andrase, Stadler Istvan, Takacs Tamas, Ternecz Adolf, Tkaczisen Andras, Vajda Jozsef, Wenzel Karoly, Wenzel Rudolf, Vajda Ferencz Istvan, Aranyi Mihaly, Hint Gheorghe, Borsos Peter.

”Ziua de 29 aprilie este de mai bine de un secol o zi tristă pentru municipiul Lupeni, o zi în care ne amintim de cumplita tragedie de la Mina Aurelia, o zi în care ne gândim, în primul rând, la cei 82 de eroi mineri care au pierit în adâncul pământului, așa cum ne gândim la toți eroii mineri care s-au jertfit în subteran pentru ca noi, ca și comunitate, să ajungem să fim astăzi aici. Jertfa acestor oameni se cere a fi cinstită veșnic, iar pentru noi este o datorie de onoare să ne amintim de ei și să le aducem un pios omagiu. S-au scurs 101 de ani de la acea tragedie, dar imaginea acelei înmormântări colective, cu 82 de coșciuge îngropate într-o zi în fața unui cortegiu funerar la care au luat parte peste 20.000, aproape 30.000 de oameni este la fel de intensă pentru noi, tot așa cum Valea Jiului a rămas, de atunci și până astăzi, cunoscută drept Valea Plângerii. Nu vom uita aceste lucruri niciodată și ne vom ruga, în fiecare an, aici, în Cimitirul eroilor din municipiul Lupeni pentru odihna veșnică a celor care și-au dat viața în misiunea lor grea de a aduce unei țări întregi, lumina din adâncuri. Dumnezeu să-i odihnească în pace!”, spune Lucian Resmeriță, primarul municipiului Lupeni.

Nelipsit de la evenimentele care marchează momente importante din istoria municipiului Lupeni, Emil Părău – cetățean de vază al acestei localități, își amintește cu emoție de faptul că și-a petrecut copilăria în vecinătatea acestei mine, iar între poveștile bătrânilor din cartier cele care aminteau de tragedia din aprilie 1922 erau printre cele mai emoționante. ”Eu am copilărit în locul unde s-a întâmplat această tragedie pe care o comemorăm astăzi, i se spunea atunci Ocna Aurelia. Îmi aduc aminte că ne duceam să ne jucăm pe-acolo și ne povesteau cei mai în vârstă că parcă se aud niște plânsete la gura minei și așa am aflat, de la părinți, și noi despre ce s-a întâmplat acolo. Nu putem uita ce durere a generat acel moment, a fost cea mai mare jale aici în Valea Jiului și sperăm că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată”, a declarat Emil Părău.

Acesta a amintit faptul că după această tragedie, Regele Ferdinand a venit în Valea Jiului pentru a ajuta financiar văduvele şi orfanii. Au început apoi, cu sprijinul celor de la București și Casei Regale să se facă investiții majore în această zonă. Atunci s-a construit un clădirea Spitalului municipal, Palatul Cultural, Biserica Sfântul Nicolae, Cazinoul, o școală și multe alte edificii publice, în semn de respect pentru toți minerii din Lupeni și din Valea Jiului.

În data de 27 aprilie 1922, la Mina Aurelia din Lupeni s-a produs o explozie de metan în urma căreia 82 de mineri au murit, iar în urma lor au rămas 62 de văduve şi 124 de copii orfani. Înmormântarea celor 82 de mineri morţi a avut loc pe 30 aprilie 1922 , la aceasta participând zeci de mii de oameni. „Putem doar să ne imaginăm ce tragedie a fost la vremea respectivă pentru 82 de familii. Au rămas femei singure, copii orfani, o adevărată tragedie. Important este ca în vremurile care vin, cel puţin noi, să le aducem un omagiu celor ce şi-au dat viaţa, nu doar în 1922, ci şi în alte tragedii din exploatările miniere”, a transmis, la rândul său, senatorul social democrat Cristian Resmeriță.

Memoria eroilor mineri care au pierit în cea mai mare tragedie petrecută într-o mină de cărbune din țara noastră de-a lungul întregii istorii a mineritului românesc rămâne la fel de vie. Pentru că ”eroii nu mor niciodată!”