Despre oamenii de munte, despre montaniarzii pasionați și pătimași se spune că nu mor niciodată. Pentru simplul motiv că viața lor se derulează, zi de zi în locuri pe care ne place să le numim Raiul de pe pământ.

Este și ceea ce credeam despre Tomy Nyulaș, omul acesta atât de pasionat de Parâng, pe care toți iubitorii de munte din Petroșani și din Valea Jiului, dar și toți montaniarzii de pretutindeni care au bătătorit cărările Parângului îl știau ca pe un veritabil ”cetățean de onoare al Parângului”, personaul pitoresc nelipsit din nici o călătorie de aventură pe aceste meleaguri. Era aproape imposibil să urci pe crestele Parângului Mic sau ale Cârjei ori să cobori spre lacul Mija sau Mândra și să nu-l întâlnești pe undeva, pe Tomy. Așa cum era cu adevărat imposibil să treci pe la Refugiul Agățat fără să te bucuri de primirea călduroasă a aceleiași gazde mereu primitoare, de poveștile lui fabuloase și de bancurile pline de haz pe care știa să le spună cu atât de mult har.

Tomy Nyulaș a fost, în egală măsură, o hartă vie a turismului în Parâng. Nu cred să fi existat traseu turistic ori fiece potecă din acest colț de Rai al Carpaților pe unde să nu fi trecut pașii acestui veritabil om de munte.

E greu să ne imaginăm Refugiul Agățat fără Tomy Nyulaș! E și mai greu să ne imaginăm Parângul fără Tomy Nyulaș! Însă ne consolează poate gândul că oameni de munte precum Tomy Nyulaș nu mor niciodată! Că îl vom regăsi cândva, atunci când fiecarăruia ne va veni timpul căutării drumului spre Cer, undeva pe poteca ”Marelui Munte”, gata să ne călăuzească pe cel mai bun și cel mai frumos traseu către destinație.

Rămas bun, mare om al muntelui! Rămas bun, Tomy Nyulaș! Veșnică amintire!

Fotografii de Vasile Laurențiu Sorin