Nu încape îndoială că peisajul cultural hunedorean va fi cu mult mai sărac de azi înainte, fără prezența în mijlocul său a scriitoarei Mariana Pândaru-Bârgău, însă bolta cerească va fi mai strălucitoare cu o stea veșnic luminoasă, acum că sufletul unui energic, devotat și plin de talent slujitor al literaturii și culturii române a trecut, atât de brusc, de dureros și de incredibil, în eternitate.
Vestea trecerii la Domnul a Marianei Pândaru-Bârgău este o veste care a luat prin surprindere, astăzi, întreaga mișcare culturală hunedoreană. Pentru că, deși obișnuia să vorbească despre suferințele pricinuite de bolile care au măcinat-o în ultimii ani, Mariana Pândaru-Bârgău era la fel de energică, la fel de prezentă și de implicată în tot ceea ce ținea de activitățile sale cotidiene, de la cele literare, la cele editoriale și până la cele economice și familiare. După succesul repurtat cu Editura Călăuza (prima editură hunedoreană înființată după 1989, la Deva, împreună cu regretatul său soț, scriitorul Valeriu Bârgău) la Salonul Hunedorean al Cărții, după evenimentul la fel de emoționant al lansării volumului de poezie al Adrianei Vlad (la Călan) și după ce, împreună cu alți scriitori români contemporani participase la o întrunire literară la Sibiu, a venit vestea aceasta, pe care încă ne-am dori să fie doar un ”fake news”, vestea că Mariana Pândaru-Bârgău a trecut dincolo de dimensiunea sa pământeană.
Ultima fotografie, realizată pe 28 decembrie 2023, la Sibiu, împreună cu alți scriitori transilvăneni
Plecarea ei timpurie și, mai ales, atât de precipitată, lasă un gol în inimile tuturor celor care au cunoscut-o, care i-au citit creațiile, care i-au admirat dorința sa permanentă de a fi un pilon al culturii hunedorene. Ne consolăm însă cu gândul că, în urma sa, rămâne o moștenire culturală inestimabilă, că activitatea sa de mai bine de o jumătate de secol din cei 71 de ani ai vieții sale, constutuie un punct de reper esențial pentru ceea ce înseamnă cultura literară românească.
Năcută în 20 august 1952, Mariana Pândaru avea să facă din pasiunea pentru literatură și gazetărie esența activităților și vieții sale. A debutat în viața literară încă din anul 1976 în revista „Tribuna“ din Cluj, iar primul său volum de versuri i-a fost publicat, în 1987, de Editura „Facla“ din Timişoara (”Dincolo de râu, câmpia”). Tot în acei ani a debutat și în presă, în noiembrie 1978, la cotidianul județean ”Drumul socialismului”, la rubrica „Omul de lângă tine“, cu articolul „O femeie, un destin“ unde scria despre singura femeie macaragistă (la vremea aceea) de pe macaraua de turnare fontă, din secţia de Turnătorie a Combinatului Siderurgic Hunedoara. Au urmat apoi articole publicate în „România liberă“, „Contemporanul“, SLAST ș.a.m.d., iar în 1990 a fondat, împreună cu soțul său, publicația ”Călăuza”, prima publicație particulară înființată după 1990 în județul Hunedoara.
Și-a continuat activitatea ca scriitor, prin publicarea unor volume de referință cum sunt, spre exemplu: ”Dincolo de râu, câmpia” (1987); ”Salt mortal” (1992); ”Ferigi înzăpezite” (1996); ”Noaptea sărbătorilor” (1997), ”Lacrima de ambră” (1998); ”Parisul din inima mea” (2001); ”Fulgere pe mare” (2002); ”După căderea nopţii” (2007); ”Memoria faptelor” (2009); ”Medicina ca misiune” (2010) etc. Activitățile sale literare au fost apreciate nu doar în țară, ci și dincolo de granițele acesteia, fapt confirmat pe de o parte prin afilierea sa la Uniunea Scriitorilor din România – Filila Alba Iulia, în anul 2002, dar mai ales prin premiile literare cu care a fost recompensată, premii valoroase precum cele din 1981 – premiul revistei „România literară“; 1985 – premiul revistei „Familia“; 1985 – Premiul „Mihai Eminescu“ Botoşani; 1997 – premiul „Mihai Eminescu“ pentru volumul „Ferigi înzăpezite“, Suceava; 2001 – premiul „Novalis“ Munchen (Germania); 2008 – Diploma de excelenţă acordat de Primăria municipiului Alba Iulia şi Consiliul Local, pentru însemnatele sale realizări în domeniul cultural; 2009 – Premiul Filialei Alba-Hunedoara a USR, pentru publicistică literară, cu volumul Memoria faptelor și încă multe altele.
În paralel, a avut o prodigioasă activitate jurnalistică, fiind semnatar al unor articole remarcabile găzduite în publicații precum: ”Călăuza” și ”Ardealul literar” (al căror editor a fost până la capătul vieții) dar și în „Amfiteatru”, „Asta”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Contemporanul”, „România literară”, „SLAST”, „Familia”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Orient latin”, „Orizont”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viaţa studenţească”, „Viaţa Românească”, „Cetatea culturală”, „Cronica Română”, „Sinteze literare”, „Bucovina literară”, „Discobol”, „Ardealul literar”, „Reflex”, „Poesis”, „Ramuri”, „Sud”, „Steaua”, „Mihai Eminescu” (Australia), „Lumina” (Serbia), „Plai românesc” (Ucraina), „Lumină lină” (New York), „Literatura şi artă” (R. Moldova), „Universul românesc” (Madrid, Spania), „Balada” (Bonn, Germania) etc., activitatea în urma căreia, în 1996, devine membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
”Mai sunt câteva proiecte pe care mi le doresc finalizate, dar, nu vorbeasc despre ele decât atunci când devin fapte împlinite!”, spunea Mariana Pândaru Bârgău, într-un interviu acordat confratelui Ioan Vasiu pentru publicația UZPR, interviu pe care vă invit să-l recitiți urmând linkul de mai jos:
Ne va rămâne mereu în minte chipul blând și senin al doamnei Mariana Pândaru Bârgău, iar versurile sale frumoase ne vor încălzi mereu inimile. Și o vom păstra în suflet și în gând ca pe acel om deosebit, modest și chibzuit, atent și discret, implicat și dedicat, talentat și valoros, ca pe acel sincer prieten de care nu te poți despărți niciodată. Și vom căuta să-i ducem mai departe prețioasa moștenire pe care a lăsat-o literaturii române și, în general, culturii române.
Rămas bun, Mariana Pândaru Bârgău!
Bunul Dumnezeu să vă primească în grădina Sa eternă!
Veșnică amintire!
