În timpuri de mult uitate, pe când dacii cei viteji fuseseră înfrânți de un imperiu lacom, pe când chinurile facerii unei alte nații bântuiau ținuturile de la nord de Dunăre, învingătorii de atunci găsiseră pe aceste meleaguri nu numai aur în pământ, grâu pe câmpii sau păduri seculare, ci și o altă mare bogăție: apele tămăduitore care își făcuseră loc din fundurile pământului spre lumină, purtând în ele adevărate forțe vindecătoare pentru trup.
Pe la 153 d.Hr., romanii au ridicat aici o stațiune cochetă, numită Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras) cu temple, băi, monumente și statui. Numele stațiunii era legat, cum este lesne de înțeles, de zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.
Apeductele și băile romane rămase din acea perioadă ne confirmă importanța stațiunii pentru aristocrația și administrația imperiului roman, știut fiind faptul că romanii aveau un adevărat cult pentru tratamentul balnear, cult împrumutat de la anticii greci.
După retragerea administrației romane, cu teritoriile călcate de popoarele migratoare, stațiunea a decăzut. A fost nevoie de mai mult de un mileniu și de un alt imperiu care să redescopere izvoarele tămădurire ale Herculanelui și să redea stațiunii strălucirea și faima de altă dată. Astfel, în anul 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului, începea reconstrucția și modernizarea băilor din termele romane de la Herculane, construind majoritatea edificiilor într-un impresionant stil baroc, al epocii. Tot din această perioadă se menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap.Măreția de odinioară nu e doar legendă.
Istoria consemnează faptu că trenurile care ajungeau în Banat, pe Valea Cernei, opreau într-o gară impresionantă, de o frumusețe aparte. De asemenea, pavilioanele din jurul statuii lui Hercules, construite încă din prima jumatate a secolului al XIX, precum și cel de-al doilea ansamblu arhitectonic, alcătuit din cladirea Cazinoului, Hotelurile Carol și Franz Iosef, Băile Imperiale Austriece, finalizate spre sfârșitul aceluiași secol, conturează Centrul Imperial Istoric al stațiunii. Se spune că dotările edilitare de la Băile Herculane rivalizau, la vremea respectivă, cu cele mai moderne stațiuni balneare europene. Nu e de mirare, pentru că austriecii au investit în această stațiune bani și mult bun gust, toate cădirile fiind construite după planurile arhitectului curții imperiale, Wilhem Doderer.
Poate tocmai de aceea nu este deloc surprinzător faptul că împărați precum Iosif al II-lea, Francisc I și mai târziu Franz Iosef au vizitat stațiunea. Acesta din urmă avea chiar să consemneze în jurnalul său faptul că „Herculaneum este cea mai frumoasă stațiune de pe continent”. Băile Herculane au fost pomenite și de către împărăteasa Elisabeta, cea cunoscută în istorie sub numele de Sissi. Într-un jurnal intim aceasta relata că priveliștea care înconjoară această stațiune termală înconjurată de munți falnici este deosebit de încântătoare.
După primul război mondial, a venit rândul unei alte administrații, de această dată românești, și altor capete încoronate să viziteze și să încerce puterea tămăduitoare a apelor. Rând pe rând Regele Carol I, Regele Ferdinand și Regina Maria și mai apoi Regele Mihai I au fost oaspeți de seamă ai acestei frumoase stațiuni de pe Valea Cernei.
În perioada comunistă, stațiunea a rămas în centrul atenției, fiind una din cele mai căutate destinații balneare, atât pentru clasa muncitoare, cât mai ales pentru protipendada comunistă. Poate și din această cauză, după revoluția din 1989, soarta acestei frumoase stațiuni a cunoscut momente deosebit de grele. Nepăsarea și administrarea proastă, dar și jaful și dorința de a acapara pe nimic vestigiile istorice care constituiau emblema arhitectonică a stațiunii, și-au pus amprenta pe întreaga așezare. Istoria locurilor părea a fi uitată și clădiri de o frumusețe deosebită au fost lăsate în ruină.
Acum, Băile Herculane încearcă să reînvie din propria cenușă. Pe lângă pensiunile cochete care au apărut în ultimii ani, aici au început, timid, lucrările de restaurare a vechilor clădiri istorice, incluse de altfel în Patrimoniul Național.
Datorită așezării sale geografice deosebite, în inima munților dar la doar 168 m altitudine, beneficiind de o climă mediteraneeană blândă și de un peisaj absolut pitoresc, cu munți calcaroși fermecători și ape de munte cristaline, stațiunea este căutată de tot mai mulți turiști. Cele 16 izvoare termale, proprietățile miraculoase ale acestora comparabile prin valoare cu cele din stațuni regale prestigioase în Europa precum cele de la Vichy, Mont D`Ore sau Karlovy Vary, dar și posiblitățile de relaxare și frumusețea locurilor, fac din Băile Herculane un loc căutat și apreciat.
După o miraculoasă cură balneară, cu poprietăți curative diversificate, turiștii au posiblitatea de a vizita aici celebrele băi romane de la ”7 izvoare”, Grota Haiducilor, Grota cu aburi sau pot parcurge trasee turistice pe Valea Cernei sau Munții Domogetului. Să nu uităm că Dunărea se află la doar 25 de Km distanță, iar o croazieră pe apele albastre ale fluviului este o adevărată experiență.
Și dacă toate aceste argumente nu sunt suficiente pentru a vă convinge, mai avem un… pont: aici, în cea mai veche stațiune balneară de la noi din țară, vizitatorii celebrului Hotelului Roman au posibilitatea să urmeze un tratament balnear în exact aceleași condiții de care a beneficiat acum 2000 de ani, guvernatorul proviciei romane din Dacia, generalul Marcus Aurelius Pius. Dacă nu cumva, mergând pe urmele legendei, tot aici vă puteți obloji oasele împunse de dureri reumatice la fel cum o făcea, în vremuri demult uitate, legendarul Hercules.
