Cu 43 de ani în urmă, liniștea unei unei seri de toamnă târzie (29 noiembrie 1980) avea să fie tulburată de vestea că la Mina Livezeni din municipiul Petroșani s-a produs o explozie în subteran. Zeci de mineri au fost prinși de această nenorocire în abataj. Mulți au murit pe loc, alții au rămas blocați în surparea care a urmat exploziei. Stafful Combinatului Minier Valea Jiului, comandanți militari și șefi ai organelor de partid și de securitate au venit imediat la mină și, aflând de amploarea dezastrului, au luat decizia de a-l trece sub tăcere, mai ales că, între cei aflați în mină se numărau și mulți militari în termen. Nici o informație privind teribilul accident nu a fost comunicată public, iar singurele informații privind nenorocirea de la mină, s-au transmis doar din om în om. Zeci de soții, copii și alte rude ale minerilor aflați în șut în seara de 29 noiembrie 1980 s-au adunat la gura minei, iar țipetele de durere acopereau sirenele salvărilor.
Ca și cum nu ar fi fost îndeajuns toate acestea, oficialii au dispus intervenția imediată a echipelor de salvatori, trimiși în subteran pentru recuperarea celor prinși în această deflagrație, decizia ignorând semnalele potrivit cărora pericolul din subteran nu trecuse și salvatorii fiind obligați, în ciuda acestor avertismente, să intre în mină. Decizia s-a dovedit fatală, salvatorii devenind, la rândul lor, victimele unei a doua explozii în subteran.
Bilanțul acestui eveniment, considerat drept cel mai cumplit accident produs în minele de cărbune din țara noastră în ultima jumătate de secol, a fost unul fără închipuire: 53 de morți, din care 38 din rândul minerilor și salvatorilor și 15 din rândul militarilor în termen și alți 77 de grav răniți. Între aceștia se numărau mineri, șefi de brigadă, ingineri, salvatori mineri și chiar militari în termen, trimiși la muncă pe frontul cărbunelui. Recuperarea ortacilor prinși în surpare și a corpurilor sfârtecate de explozie a celor decedați a fost, la rândul ei, pentru a doua echipă de salvatori care a intrat, o zi mai târziu, în mină, o misiunea grea și extrem de dureroasă. În cartea sa de memorii, fostul lider sindical Ștefan Adrian Jurca, consemnează mărturiile unora dintre cei care au participat la această grea misiune. Unul dintre salvatori era Ionel Ciontu (unul dintre cei mai devotați lideri sindicali ai minerilor de după 1990, care a avut la rândul său, o soartă tristă, murind în închisoare, unde fusese încarcerat pentru participarea la mineriade). Acesta își amintea că ”la baza suitorului de la abataj panoul 3 am găsit 9 ( nouă) morți. Am intrat in panoul 3 am găsit 5( cinci) morți. Apoi am coborât în complexul SMA-2 , aici erau 14 morți, foștii mei ortaci, lucrasem cu ei 9 ani. Când am vrut să-l scoatem afară pe Rusu, acesta fiind ars complet mi s-au îngropat mâinile goale în carnea lui.”
Autoritățile comuniste au vrut să ascundă amploarea tragediei de la mina din Petroșani. În presă a fost publicat doar un ferpar, în care numărul de victime era prezentat ca fiind de numai 49 pentru că – potrivit legislației din acea vreme – moartea a peste 50 de oameni ar fi impus declararea doliului național. Regimul comunist nu-și dorea însă asumarea unei astfel de situații. Ar fi vrut ca evenimentul să treacă cât mai puțin observat, iar amintirea lui să se șteargă cât mai repede din memoria colectivă.
Nu au reușit însă acest lucru, nici atunci și nici acum, după 43 de ani, când oamenii își amintesc încă, cu aceeași durere, de această tragedie care a umplut Valea Jiului de durere. De atunci, se spune, a apărut și o nouă expresie menită să descrie, în mod plastic, viața oamenilor de pe aceste meleaguri, din anagramarea termenului ”Valea Jiului”, născându-se un nou termen: ”Jalea Viului”.
Și în acest an, la 40 de ani câți s-au scurt de la tragedia din subteranul minei Livezeni, supraviețuitori ai accidentului, rude ale celor trecuți atunci la cele veșnice, dar și oficialități locale, reprezentanți ai Complexului Energetic Valea Jiului, ai admninistrației locale și județene, ai Parlamentului ș.a.m.d. au participat, cu aceeași emoție, la slujba de pomenire a celor ce au pierit în accidentul din 29 noiembrie 1980, slujbă oficiată de părintele Gabriel Bulf în fața monumentului de marmură ridicat în curtea Minei Livezeni, pe care sunt gravate, numele victimelor acestei tragedii.
Prezent la eveniment, primarul municipiului Petroșani, Tiberiu Iacob Ridzi a declarat: ”Minerii au plătit prea scump lumina pe care au adus-o în casele noastre, prea mulți copii au rămas fără tată, prea multe familii i-au plâns pe cei uciși, atât de nedrept, în accidentele de mină. În acel noiembrie însângerat, care a cutremurat întreaga Vale a Jiului, 53 de oameni și-au găsit sfârșitul în măruntaiele pământului: mineri, salvatori minieri și militari în termen, dintre care unii abia împliniseră 21 de ani. Ca om care am lucrat în mină știu foarte bine ce înseamnă această muncă și care sunt riscurile ei. Am fost si voi rămâne alături de mineri și de familiile lor. Ne rugăm ca Dumnezeu să-i odihnească în pace pe aceşti eroi și să-i ocrotească pe cei ce duc mai departe tradiția mineritului. Astfel de tragedii nu trebuie să se mai întâmple niciodată. Omagiu etern eroilor din adâncuri!”, a spus primarul Tiberiu Iacob Ridzi.
La rândul său, prefectul județului Hunedoara, Petru Călin Marian care a participat la comemorarea de la Mina Livezeni împreună cu subprefectul Constantin Fulga, este de părere că astfel de triste evenimente care au marcat istoria exploatării cărbunelui în valea Jiului, nu trebuie niciodată uitate. „Onorăm astăzi jertfa celor care au pierit la locul de muncă pentru a-și întreține familiile, rămase în lacrimi și suferință. De-a lungul anilor, adâncul pământului Văii Jiului și-a luat tributul pentru cărbunele scos la lumină de mineri. În urma exploziilor din abatajele minelor au rămas sute de orfani și văduve. Transmit compasiunea mea pentru urmașii celor care au pierit în urma tragediei de la Livezeni și, totodată, respectul și întreaga mea considerație pentru munca minerilor din Valea Jiului!”, a declarat prefectul Călin Petru Marian.
Și președintele CJH Laurențiu Nistor a transmis un mesaj participanților la acest eveniment, în care arată că solidaritatea, curajul și sacrificiul minerilor nu trebuie niciodată uitate. ”Astăzi, rememorăm cu durere tragedia ce a marcat profund Valea Jiului și întreg județul Hunedoara, acum 43 de ani. În seara zilei de 29 noiembrie 1980, la Mina Livezeni din Petroșani, zeci de mineri au fost prinși în abataj în urma unei explozii în subteran. Este o pagină întunecată în istoria noastră, dar și o amintire a curajului și sacrificiului depus în căutarea resurselor care au susținut dezvoltarea și prosperitatea României. Aducem un omagiu în memoria celor care și-au pierdut viața în acea zi tragică și transmitem gânduri de compasiune și recunoștință familiilor lor, precum și tuturor celor care au fost afectați de această tragedie”, a transmis Laurențiu Nistor, președintele CJH.
Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei care au pierit în această tragedie, iar celor rămași să le dea mângâiere în suferința pricinuită de pierderea celor dragi.
