Nu doar din spiritul său de apartenență etnică la comunitatea momârlanilor de pe Valea Jiului, ci mai ales din pasiunea sa viscerală pentru tradiție și folclor dar și din dorința de a așeza la locul cuvenit istoria momârlanilor noștri, s-a născut o nouă carte a eminentului dr. Dumitru Gălățan-Jieț. Cartea, intitulată ”Satul Jieț – Capitala Pițărăilor”, apărută recent la Editura Măiastra din Tg. Jiu, urmează să fie lansată oficial în cafrul unui eveniment public care va avea loc miercuri, 20 decembrie 2023, de la ora 16,00 la Casa de Cultură ”Ladislau Schmidt”.
Lansarea de carte este organizată de Consilul local al orașului Petrila, Parohia Ortodoxă Cimpa, CAR Parîngul IFN și Casa de presă și editură Exclusiv, cu participarea extraordinară a cetelor de Pițărăi din Jieț și Cimpa.
Este de-a dreptul incredibilă puterea de muncă, inspirația, curiozitatea și dorința acestui neobosit scriitor și etnolog, petrileanul octogenar care a îmbogățit zestrea culturii și tradițiilor momârlanilor din ținutul dintre cele două Jiuri, de a aduce la lumină, prin excepționalele sale scrieri, (aproape) totul despre fascinantul tărâm al momârlanilor.
Considerat pe bună dreptate a fi ”omul cu peste 30 de doctorate”, drept firească certificare a fiecăreia dintre cărțile sale nu doar temeinic documentate, ci fiecare în parte cu valoroase contribuții personale, demne de elaborarea unei lucrări științifice de nivel academic, Dumitru Gălățan-Jieț surprinde cu o nouă lucrare de acest fel, sortită a fi nu doar încă o chibzuită și atent elaborată ”teză de doctorat” în materie de studiu etnologic, etnografic și istoric al momârlanilor, ci mai ales un veritabil best seller despre oamenii acestui mirific ținut și obiceiurile lor fascinante.
Astfel, cea de-a 37-a carte ce poartă semnătura eminentului scriitor, aduce în atenție unul dintre cele mai străvechi obiceiuri de iarnă, Colindul Pițărăilor, unic în țară și specific zonelor rurale din satele Ținutului Momârlanilor, cu precădere din Estul Văii Jiului, obicei ale cărui origini sunt adânc înrădăcinate în timp, încă din vremea strămoșilor daci.
Nu întâmplător, cartea de față poartă numele ”Satul Jieț – Capitala Pițărăilor”, pentru că în această vatră rurală a Petrilei, momârlanii de ieri și de astăzi, din toate timpurile, au fost purtătorii de steaguri ai cetelor de Pițărăi. Așa cum a fost, de altfel, și remarcabilul ”cetățean de onoare” al acestei comunități, Dumitru Gălățan-Jieț, scriitorul care dovedește încă o dată că fiind născut și crescut, dar și permanent trăitor pe aceste meleaguri, nimic din ceea ce reprezintă viața, tradițiile și obiceiurile momârlanilor nu-i este nici străin și nici indiferent.
Nu încape îndoială că folclorul obiceiurilor de iarnă la români este, prin frumuseţe şi diversitate, cel mai frumos din lume. Așa cum nu e loc de tăgadă că, în rândul acestora, frumoasele obiceiuri de Crăciun ale momârlanilor din satele Văii Jiului, sunt la loc de cinste în tradiția autentică a acestui popor. Urările pițărăilor s-au auzit de când e lumea pe la toate casele de creștini din Valea Jiului, în special în satele momârlănești tradiționale, din Jieț până la Cimpa și mai departe, pe Sălătrucul Petroșaniului, dar și la Iscroni sau Paroșeni.
În ce constă tradiția Pițărăilor. În lucrarea sa dedicată acestui frumos obicei al momârlanilor, etnologul petrilean Dumitru Gălățan-Jieț explică pe scurt, întregul ritual. ”În dimineaţa de Ajunul Crăciunului, în jurul orei 10, participanţii, de la copii până la bătrâni, femei şi bărbaţi, se adună la casa celui mai de vază om din sat împreună cu purtătorii de steaguri al căror număr diferă de la an la an. (Steagul este o prăjină de alun înaltă de trei, patru metri înflorată după un anumit ritual în treimea superioară cu fanfiu, flori şi panglici multicolore de care se agaţă zurgălăi, şi este purtat exclusiv de un fecior trei ani consecutiv, după care este înmânat unui frate mai mic, unei rude sau unui prieten.) De aici, Piţărăii pornesc pe un traseu bine stabilit din strămoşi, până seara fiind vizitate toate casele din sat. Gazdele îi aşteaptă pe Piţărăi cu toată familia în faţa casei cu un blid de seminţe de grâu, mei sau cânepă şi cu o păpuşă de turtă dulce care se oferă primului din convoi. Purtătorii de steaguri strigă gazdelor urarea “Bună zâua lu Ajun! La anu şî la mulţ ani cu sanatate!”, acestea răspunzând „Mare mulţămită! Să trăiţ sănătoşi să ne mai căutaţ la anu şî la mulţ ani!”, după care cineva din familie împarte Piţărăilor colăcei care se numesc ţipăi, mere, pere, nuci, mai nou şi diferite dulciuri. Piţărăii nu părăsesc curtea gazdei până ce fluieraşii nu zic o învârtită jiană în cinstea gazdei, pe a cărei melodie bărbaţii din alai iau fetele la joc. Abia apoi, la semnalul dat de purtătorii de steaguri prin scuturarea zurgălăilor, Piţărăii se îndreaptă spre următoarea gospodărie”.
Grație muncii neobosite pe tărâm științific și literar a reputatului dr. Dumitru Gălățan-Jieț, momârlanii Văii Jiului sunt cunoscuți astăzi în toată țara și peste tot în lume și respectați pentru valorile lor, pentru tradițiile lor, pentru istoria lor, pentru cultura lor. Cu o meticulozitate de-a dreptul chirurgicală, acesta și-a asumat misiunea de a aduce în atenție toate aceste lucruri, în zeci de cărți deosebit de valoroase care-i au ca subiect pe momârlanii Văii Jiului. A scris singura ”Monografie etnografică a Ținutului Momârlanilor” (Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2017), la fel ca și valoroasa lucrare ”Păstoritul în Valea Jiului, ieri și azi” (Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2014). Tot așa cum a scris singura monografie despre vestita ”Nedeie din Poiana Muierii” (Nedeia din Poiana Muierii (1484-1947), Editura Etnologică, Bucureşti, 2021) ori laborioasele lucrări despre ”Pițărăii din Valea Jiului” (Ed. Confluenţe, Petrila, 2008) – o avancronică a cărții ”Satul Jieț-Capitala Pițărăilor”, despre ”Graiul jienilor momârlani” (Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2012), despre ”Petrecerile momârlanilor jieni” (Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2012), sau trilogia despre ”Riturile de trecere în ținuturile momârlanilor: Nașterea. Nunta. Moartea.” (Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2011-2012) ș.a.m.d. Și tot de numele remarcabilului scriitor-doctor se leagă ”operația” reușită și necesară de corectare a explicației etimologice a termenului de ”momârlan” din Dicționarul Explicativ al Limbii Române.
Într-un fel, toată această aplecare, atât de atentă și în același timp atât de pătimașă, a scriitorului Dumitru Gălățan-Jieț asupra scoaterii în evidență a elementelor fundamentale din istoria comunităților de momârlani și așezarea lor, la rang de cinste, între coperțile unor valoroase lucrări științifice și literare, au drept scop prezervarea unei moșteniri culturale a acestei comunități fascinante căreia și domnia sa îi aparține. Poate tocmai de aceea, cărțile sale sunt și inedite, și interesante, și inspirate, și credibile, pentru că ele sunt documentate și scrise în directă cunoștință de cauză, Dumitru Gălățan-Jieț fiind născut, crescut și trăitor în mijlocul acestei comunități, lucru consemnat inclusiv în numele pe care-l poartă și-l cinstește cu atâta ardoare. Tocmai de aceea, este cât se poate de evident faptul că autorul judecă și scrie în ”limba momârlanilor”, neavând nevoie de traducător, dar mai mult decât atât, trăiește intens fiecare eveniment despre care mărturisește în lucrările sale.
Este ceea ce se întâmplă și cu această nouă carte, în care Dumitru Gălățan-Jieț face o radiografie amănunțită asupra unuia dintre cele mai inedite și fascinante obiceiuri ale momârlanilor: colindatul cu Pițărăi. El însuși purtător de steag în ceata Pițărăilor jiețeni, Dumitru Gălățan Jieț evidențiază, în stilul său caracteristic, enciclopedic și, în același timp, beletristic, tot ceea ce este legat de derularea acestui obicei. Cartea aduce în atenție mărturii culese din rândul membrilor cetelor de Pițărăi ale mai multor generații, intervievate direct de autor, dar și experiența proprie trăită de autor, ca purtător de steag. Dincolo de aceste emoționante povești de viață, prin referirile făcute la scrierile altor valoroși autori care s-au aplecat asupra acestei teme, prin abordări etnologice cu caracter științific, Dumitru Gălățan-Jieț ridică subiectul Pițărăilor la rang de lucrare științifică, argumentată de contribuțiile sale valoroase la descrierea originilor acestui obicei sau la originile dacice ale steagului pițărăilor și la adăugarea elementelor creștine, până la redescoperirea unuia din textele originale ale colindului Pițărăilor și alte amănunte de ordin istoric și etnografic, originale și deosebit de valoroase, pe care le consemnează în paginile cărții sale.
Om modest și liniștit, Dumitru Gălățan Jieț devine, atunci când vorbește, dar mai ales atunci când scrie despre momârlani, un vulcan de nestăvilit, un apărător până în măduva oaselor a tot ceea ce ține de valorile fundamentale ale acestei comunități și, mai ales, un fervent promotor al nevoi de punere în valoare, de promovare a tot ceea ce este legat de identitatea acestei comunități speciale care definește Valea Jiului ca fiind veritabilul Ținut al Momârlanilor.
De altfel, în opinia sa, reflectată sub forma unui vis care încheie cartea ”Satul Jieț – Capitala Pițărărilor”, Dumitru Gălățan-Jieț aduce în atenție dorința sa și a semenilor săi din comunitatea momârlanilor jiețeni de a consemna anul acesta o premieră cu valoare de simbol în tradiția obiceiului Pițărăilor, prin abaterea cetei de colindători de la traseul actual (respectat cu sfințenie din generație în generație) pentru a lega noul sat tradițional al Jiețului, construit acum în scop turistic, la Petrila, astfel încât toți cei care vor veni acolo să se bucure de lumea satului momârlănesc autentic să aibă ocazia de a cunoaște pe viu frumusețea, originalitatea și valoarea acestui colind emblematic pentru aceste locuri: Colindul Pițărăilor Jiețeni.
Nu mă îndoiesc de faptul că acest vis al emblematicului scriitor al momârlanilor, dr. Dumitru Gălățan-Jieț are toate șansele de a deveni realitate, așa cum grație acțiunilor sale, fizice și intelectuale, comunitatea momârlanilor Văii Jiului este astăzi bine-cunoscută și apreciată nu doar în plan local, ci peste tot în țară și în lume. Iar asta poate și pentru că, așa cum remarca scriitorul Ioan Velica, Președintele Ligii Scriitorilor din România – Filiala Valea Jiului, ”parafrazându-l pe Mircea Eliade, care se referea la Mihai Eminescu spunând că dacă ar dispărea poeții și ar rămâne o singură carte a lui Eminescu, am ști mereu ce înseamnă poezia, tot așa putem afirma că dacă ar dispărea printr-o minune, momârlanii și ar rămâne o singură carte a lui Dumitru Gălățan Jieț, am ști mereu cine sunt momârlanii.”
Așa cum fără îndoială, prof.dr. Constantin Eretescu (cel care semnează prefața volumului ”Monografia etnografică a Ținutului Momârlanilor, Ed. Măiastra, 2017) are perfectă dreptate atunci când constată că ”Ținutul Momârlanilor este o zonă în care tradițiile și înnoirile se află într-un permanent balans, iar surprinderea fenomenului este, din acest motiv, un act de însemnătate științifică pe care îl datorăm dr. Dumitru Gălățan-Jieț.”
Veți putea citi în această nouă lucrare impecabilă a distinsului dr. Dumitru Gălățan-Jieț, scrisă cursiv, cu condei elegant și cu explicații bibliografice complete, pe deplin argumentate, istorisiri privind unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale momârlanilor jiețeni, dar veți regăsi în egală măsură și reflexii asupra arhitecturii morale a unor oameni mândri de obârșia și de statutul lor, de descendența lor dacică și, mai ales, de cultura și tradițiile lor unice și speciale.
