Un altfel de ”Mărțișor” a bucurat mintea și inimile celor care și-au făcut timp pentru a lua parte la evenimentul cultural prilejuit de lansarea unui nou volum de versuri al poetei Anca Ciolca din Petroșani, eveniment găzduit în sufrageria Aztek Caffe de la Petroșani.
De la persoanele cele mai dragi sufletului ei (mama și cei doi fii, Rareș și Paul), continuând cu grupul valoroșilor poeți ai Văii Jiului format din Elisabeta Bogățan, Mirela Cocheci, Florentina Mitrică, Mariana Ghicioi, Carmen Pinte, Ianina Cupșan, Mariana Alexandru și Dorel Neamțu sau cel al valoroșilor artiști Cătălin Stepa și Aurelian Epuraș și culminând cu o pleiadă întreagă de prieteni și admiratori, Anca Ciolca a reușit să unească în jurul ei, într-un eveniment de excepție, oameni pentru care dragostea de poezie, dragostea de semeni, dragostea de viață, dragostea pur și simplu sunt sentimente care le conduc și le înfrumusețează viața.
Cei care vor fi citit, de-a lungul anilor, poeziile Ancăi Ciolca din cele două volume de autor pe care le-a publicat până acum, ”Iubește și scrie” (Ed. Inspirescu, 2019) și ”Tatuaj pe suflet” (Casa de Editură Exclusiv, 2022) pot confirma, cu mâna pe inimă, că această atât de sensibilă poetă este, fără doar și poate… nevindecabilă!
Fapt pe care, de altfel, îl demonstrează în modul cel mai categoric, în noul său volumul de autor (”Nevindecabilă”, Casa de editură Exclusiv, 2024) în care prin alte 80 de creații poetice ne prezintă tot atâtea fețe ale dragostei, sentimentul cel mai profund și cel mai valoros al speciei umane. Într-o succesiune captivantă de cuvinte, versuri, rime, poeme, Anca Ciolca se dezvăluie cititorului în toată profunzimea ”focului viu” care arde în sufletul său, aflat în căutarea deplinei împliniri (”Am învățat să mă iubesc, să simt, să zbor / Spre tot ce îmi aduce împlinirea”).
Cu toate că în era contemporană, în care amorul nu mai este constrâns de tabu-uri și discreții, poeziile Ancăi Ciolca pot fi considerate extrem de curajoase, deseori poate chiar provocatoare (”Hai vino, vreau să-ți dăruiesc la noapte / Mărgele de cristal din trupul meu…”), însă eleganța versurilor sale grațioase înnobilează cu rime subtile, dulci, îmbrățișate, indiscrețiile care însoțesc această temă poetică a iubirii (”Simt mângâierea ta, discret pe piele / Ca o ninsoare cu flori de cais”), făcând din poeziile sale un veritabil ”roman” de dragoste.
Și mai apreciabil este faptul că această temă atât de intimă și delicată, abordată de regulă, chiar și în arta poetică, preponderent de ”masculul alfa”, este dezvoltată cu eros și patos deopotrivă de o reprezentantă a sexului frumos. Ori, așa ceva nu am mai întâlnit în poezia românească decât la Veronica Micle. Spre deosebire de Veronica Micle, în versurile căreia se poate regăsi pasiunea față de poetul nepereche, versurile Ancăi Ciolca păstrează misterul total asupra celui care le-a inspirat, lăsând astfel deschisă o ușă a speranței pentru ego-ul tuturor cititorilor săi.
Dincolo însă de toate acestea, poeziile Ancăi Ciolca sunt de un optimism incurabil, ce îmbracă forma cea mai frumoasă a unui discurs motivațional despre sensul iubirii, dar mai ales despre viață, cu tot ce presupune trăirea intensă a acesteia (Aprinde focul, lasă viscolul să vină, / Să ne acopere nămeții până dimineață / Ascultă iarna cum ne cântă în surdină, Iubitul meu, asta se cheamă viață!”).
Poate tocmai de aceea, poeziile de dragoste ale Ancăi Ciolca sunt pe cât de fermecătoare, tot atât de contagioase, pentru că odată ce ai început să le citești, ai nevoie mereu de o doză tot mai mare din aceste lecturi afrodiziace, iar setea-ți de amor poetic devine, indubitabil, una… nevindecabilă!
Tot așa cum ”nevindecabilă” se dovedește a fi setea de cultură a oamenilor care nu au ratat nici acest eveniment de excepție, în care s-a recitat, s-a cântat, s-a aplaudat, s-a admirat, s-a trăit la intensitate maximă.
