România traversează o criză profundă a educației, iar statisticile Eurostat din 2021 confirmă o realitate alarmantă: peste 15% dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani nu au finalizat mai mult de 8 clase. O problemă de anvergură națională, care merită dezbateri serioase și măsuri strategice de amploare. Totuși, când discursul despre educație vine din partea unei persoane precum Tiberiu Barstan – candidat AUR fără studii superioare și, aparent, fără diplomă de bacalaureat – devine o ironie nefericită. Este acesta profilul de politician care va vota legi menite să reformeze sistemul educațional?

Educația este o misiune pentru cei care o înțeleg

Dincolo de fraze populiste despre respectul pentru educație, candidatura lui Barstan ridică semne de întrebare alarmante: poate cineva care nu a reușit să atingă niveluri fundamentale de educație formală să propună și să voteze legi pentru acest domeniu?
Diploma de bacalaureat, un criteriu minim pentru accesul la învățământul superior, rămâne un standard esențial al meritocrației academice în România.

Lipsa acestei diplome în cazul unui politician care aspiră la funcția de deputat este mai mult decât o anomalie; este un afront adus sistemului de valori al educației.

Un discurs populist pe un teren minat

Tiberiu Barstan se pronunță, cu o nonșalanță dezarmantă, despre problemele din educație: abandonul școlar, salariile profesorilor, calitatea învățământului. Totul sună bine, dar doar dacă trecem cu vederea faptul că acest om nu are nicio experiență profesională sau academică relevantă în domeniu. Într-o lume ideală, vocile celor care vorbesc despre educație ar trebui să fie ale specialiștilor – profesori, cercetători, experți. În schimb, asistăm la spectacolul imposturii, în care persoane fără calificări încearcă să transforme lacunele personale în platforme electorale.

Faptul că o persoană fără o minimă pregătire academică poate ajunge să candideze și, eventual, să obțină un loc în Parlament demonstrează falimentul criteriilor de selecție în politică. Din păcate, astfel de exemple nu sunt izolate. Politica românească pare să atragă personaje care au o relație precară cu educația, dar care sunt experți în exploatarea slăbiciunilor electoratului. Prin promovarea unor astfel de indivizi, sistemul politic alimentează cinismul și lipsa de încredere în instituții.

Ce fel de model oferă Tiberiu Barstan tinerilor?
Ce mesaj transmite societatea când permite ascensiunea politică a unor indivizi care nu pot dovedi măcar absolvirea liceului? Este un semnal periculos: „nu ai nevoie de muncă, de studiu, de merit pentru a reuși”. Într-o țară aflată pe primele locuri în Europa la analfabetism funcțional, Barstan reprezintă un antierou al meritocrației.

Acest articol nu-și propune să discrediteze o persoană pentru că nu are studii superioare. Este vorba despre a cere coerență, responsabilitate și integritate din partea celor care aspiră să propună și să voteze LEGI. Dacă Tiberiu Barstan vrea să fie luat în serios, să-și asume un standard minim: să publice diploma de bacalaureat, dacă aceasta există. Dacă nu, să aibă decența de a recunoaște că nu este pregătit să voteze legi în domeniul educației.

Concluzie: nevoia de schimbare profundă

Tiberiu Barstan nu este doar un individ; este simbolul unei probleme mai mari. România are nevoie de politicieni care să respecte valorile educației și să le înțeleagă importanța. Avem nevoie de o reformă reală, nu doar a sistemului educațional, ci și a celui politic, pentru a elimina impostura și a promova competența.