Fiindcă mitingul AUR de la Deva nu a avut amploarea așteptată, printr-un mesaj publicat pe pagina sa de facebook, deputatul hunedorean Tiberiu Barstan a criticat dur lipsa de implicare a românilor în protestele organizate de partidul său. Folosind un ton acuzator, deputatul a izbucnit și și-a exprimat nemulțumirea față de cei care „stau cu mâinile în sân” și a subliniat că indiferența cetățenilor este, în opinia sa, o piedică mai mare decât corupția sau incompetența politicienilor.

Dar cât de justificată este această poziție?

Mesajul deputatului începe cu un aparent apel la sinceritate și responsabilitate. Pe un ton agresiv care devoalează o nervozitate ridicată, deputatul AUR în îndeamnă pe huendoreni să participe activ la protestele organizate de partidul său, susținând că numai prin implicare directă pot fi schimbate lucrurile în România.

„România nu se face bine singură! Nici vreun guvern nu o să vină să ne pună pâinea pe masă sau dreptatea înapoi în legi”, afirmă deputatul, adăugând că indiferența cetățenilor este principalul obstacol în calea schimbării: „Dar voi, ăștia care doar vă uitați de pe margine și spuneți că „n-are rost”, voi sunteți de fapt piedica cea mai mare. Nu hoții ne țin în loc, ci indiferența voastră!”

Este justificată această atitutinde?

A acuza populația că este „cea mai mare piedică” în schimbarea României este o poziție riscantă, discutabilă. Lipsa de implicare civică poate fi rezultatul mai multor factori. A critica populația fără a ține cont de lipsa încrederii în clasa politică, neîndeplinirea promisiunilor de către clasa politică sau problemele economice cu care se confruntă fiecare, poate fi văzut ca o abordare simplistă, fără fundament și chiar ofensatoare.

Mesajul deputatului ridică și o altă întrebare esențială: ce rol joacă partidele și liderii politici în mobilizarea cetățenilor? Într-o democrație sănătoasă, este responsabilitatea acestora să ofere soluții clare și să demonstreze prin fapte că merită sprijinul populației.

Dacă românii nu ies în stradă, este posibil ca problema să fie nu doar la nivelul cetățenilor, ci și la nivelul mesajelor și acțiunilor politice. Oamenii sunt mai dispuși să se implice atunci când văd un leadership autentic, transparent și eficient.
Abordarea deputatului AUR, acuzatoare, riscă să creeze mai multă dezbinare decât unitate. În loc să fie certați pentru lipsa de implicare, românii ar putea fi încurajați prin mesaje pozitive și prin exemple concrete de schimbare.

Adevărata soluție nu constă în a învinovăți, ci în a inspira și a demonstra că implicarea fiecăruia poate avea un impact real. Până atunci, întrebarea rămâne: cine ar trebui să facă primul pas – cetățenii sau polticienii?