Prietenia are virtuțile unui râu: ocolește stânci, se adaptează la văi și munți, uneori se transformă în lac până ce adâncitura se umple și își poate urma cursul. Pentru că, la fel cum râul nu uită că ținta sa e marea, prietenia nu uită că singura sa rațiune de a fi este să-și dovedească iubirea față de ceilalți.

Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face.

Trebuie sa traim si sa cream. Sa traim pâna la lacrimi.

Nimeni nu te poate insela. Tu singur te inseli asupra celorlalti.

Când vezi cirezile de imbecili, devine suportabilă însingurarea.

Astept o istorie a neamului, scrisa lucid, cu cerneala, nu cu lacrimi si sange.

Unirea, Naţiunea a făcut-o!

Istoria romanilor ne arata ca unirea a fost totdeauna telul cel mai dorit al lor […] Ori de cate ori viitorul a suras Romaniei, fiii ei nu au lipsit de a aspira catre unire.

Uitându-mă în istorie, descopăr că, pe măsură ce eşti mai lăudat când trăieşti, cu atât eşti mai uitat după moarte.

Omul frumos din România este acela care, cu discreţie, respinge toate încercările de schilodire a sufletului care vin asupra neamului nostru.

Omul ideal suportă accidentele vieţii cu demnitate şi eleganţă, făcând tot ce este mai bun în împrejurările date.  

In momente critice, chiar si cei extrem de puternici au nevoie de cei slabi.

Eminescu ne-a trăit pe toţi deodată şi ne moare pe fiecare, pe rând.

Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi.

Dacă ne cercetăm bine, aproape întotdeauna vom găsi la noi un păcat pe care-l osândim la alţii.

Orice om poate greşi; dar numai cel fără minte stăruie în greşeală.

Adevăratele confesiuni nu se pot scrie decât cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca această lume, precum focul meu interior ar incendia-o.

Orice om are în el dubla nostalgie a superiorităţii intelectuale şi a purităţii morale. În orice spirit două aripi tind să se deschidă: geniul şi sfinţenia.

Prin urmare, de-a lungul vieţii, cele mai rele slăbiciuni şi josnicii ale noastre sunt, de obicei, comise pentru oamenii pe care îi dispreţuim cel mai mult.  

Mărturisesc că românul care nu aude căderea lacrimii altui român nu mă interesează fie el şi cel mai bogat om din lume.

Două calități pe lume nu pot fi simulate și nici înlocuite ori echivalate prin procedeul – mai iei de ici, mai pui colea: inteligența și bunătatea.

Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.

Dragostea nu priveste cu ochii, ci cu mintea.

Fie ca sub bradul de Crăciun să găsim puterea de a deveni mai buni, mai înţelegători şi de a filtra gândurile rele!

Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti şi nu mai eşti în baltă, ci pe treaptă.

Este Crăciun de fiecare dată când îl laşi pe Dumnezeu să îi iubească pe alţii prin tine… da, este Crăciun de fiecare dată când zâmbeşti fratelui tău şi îi oferi mâna ta.

Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greşelilor noastre, urmare pe care îngăduie Dumnezeu s-o gustăm spre înţelepţirea noastră. Am mai putea adăuga că, greşind omul cu toată voia sa, intră sub altă stăpânire, unde i se fură şi-şi pierde multe însuşiri sufleteşti – şi de cele mai multe ori libertatea conştiinţei – bunuri fără de care se simte în multe chinuri. Preţuieşti un lucru când nu-l mai ai.

Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe.

„Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu bucurie, au fost: bunătatea, frumuseţea şi adevărul.”