Dor și vers
Iubesc femeia (versuri de Ionel Fernic)
Femei sunt multe-n lumea asta mare, Frumoase ca seninul instelat, Gasesti placeri nebune-n fiecare Si-s dulci ca o lucire de pacat … De-mi place-o bruna cu ochi de jaratic, In focul careia inima-mi topesc, Apare-o blonda c-un suris salbatic Si nu mai stiu pe care s-o iubesc. Iubesc femeia de dor nebuna, Femeia bruna cu ochi de foc, Dar si pe-aceea cu ochi verzi ca marea; Imbratisarea ei ma-mbata pe loc! Blonda sau bruna imi e totuna, Deopotriva le iubesc, Deopotriva le doresc! Iubesc femeia cind eCItește mai departe
Rudyard Kipling - Dacă…
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor, Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor, Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând, Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept, Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept, Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci, Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel, Dacă-ncercând triumfulCItește mai departe
Octavian Goga – Dăscăliţa
Când, tremurându-şi jalea şi sfiala, Un cânt pribeag îmbrăţişează firea, Şi-un trandafir crescut în umbră moare, Şi soare nu-i să-i plângă risipirea, Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniţă, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăliţă. Ca strălucirea ochilor tăi limpezi, Poveste nu-i mai jalnic povestită, Tu eşti din leagăn soră cu sfiala, Pe buza ta n-a tremurat ispită. Cununa ta de zile şi de visuri Au împletit-o rele ursitoare, Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă, Şi mână nu-i atâteaCItește mai departe
Ana Podaru – Te caut picătură de noroc
Te caut picătură de noroc… M-am tot uitat într-un pocal aseară Doar zaţul mai făcea cu ceașca troc Cafeaua se uscase-n timp de seară Doar umbra-mi tremură prin încăpere Dintr-un opaiț dansează fumul dens Un gând nebun n-a încetat să spere Pe la răscruci de drumuri fără sens Te caut picătură de noroc … Prin file ruginite , ani și vise Străbat cărări cu flori de busuioc În brațele-mi tânjind…speranțe aprinseCItește mai departe
George Tarnea – Orice Copil Are Un Nume
Orice copil are un nume, Orice copil are o zi, Lumina lui aprinsă-n lume De noapte ne-ar putea păzi. Orice copil are o ţară, Orice copil are părinţi, Descoperind din vară-n vară Alt joc al paşilor cuminţi. Orice copil are o cale, Orice copil are un gând, Călătorind pe cer la vale Şi printre spini din când în când. Orice copil are un leagăn, Orice copil crede-n poveşti, Adăpostind o lume-ntreagă-n Curaţii ochi copilăreşti. Orice copil are o mare Pe care-şi poartă barca lui, Dar nu se-aşteaptă săCItește mai departe
Veronica Porumbacu – Atat As Vrea
Un sir de generatii si-au asteptat rapsozii, si la chemari, rapsozii au raspuns. In cintec lin ori vuiet de explozii, raspunsul lor la mine a ajuns. Si faptele de inima si arme cu focul lor ma cheama azi la fel. C-un glas stiind sa nalte si sa darme, raspund contemporanii la apel. Caci timpul nostru, nu o data tragic, pe vers isi lasa asprele peceti. O intimplare, ca un cintec magic, trezeste o padure de poeti. Ci eu nu darui vremii care vine, chiar daca-n rindul martorilor sint, decat aceleCItește mai departe
Mihai Eminescu – Un farmec trist si nenteles
Un farmec trist si nenteles Puterea mea o leaga, Si cu nimic nu m-am ales Din viata mea intreaga. E un luceafar rasarit Din negura uitarii, Dand orizont nemarginit Singuratatii marii. Ingalbenit ramana-n veci Si-i e aproape stinsul Cand al apei valuri reci Calatoresc cu dansul. Cu-atatea tainici rugaminti, Cu-atatea calde soapte, Cu-atatea lacrime fierbinti Varsate zi si noapte I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet sa-ti alunge, Dar el se nalta tot mai sus Ca sa nu-l poti ajunge. Va ramanea necunoscut Si va luci departe, Caci lumineazaCItește mai departe
Irina Binder – De-atâtea ori…
De câte ori în viață te-ai dus la somn plângând? De câte ori ai adormit fără a-nchide ochii? De câte ori ai suferit visând şi aşteptând? De câte ori trăiai în zori coşmarurile nopţii? De multe ori te-ai prăbuşit când n-ai avut putere De multe ori nu a venit acel ce-l aşteptai De multe ori ai adormit trist, fără mângâiere De multe ori ai tot visat, deşi tu nu dormeai… De-atâtea ori ai să mai plângi stând în singurătate De-atâtea ori vei îndrăzni să speri la fericire De-atâtea ori veiCItește mai departe
Ana Podaru- E rândul meu
E rândul meu măicuţă să brodez şirag de diamante pe batistă şi-n colţ cu lacrimi grele să pictez privirea ta …ce amintire tristă e rândul meu măicuţa să privesc un cer fără de stele când e noapte si pe cărări pustii să rătăcesc lăsând în urmă blestemate şoapte e răndul meu ca genele-mi de plumb să -nchidă-n ochi un diamant de vise să-ntind o mâna ca sa te ajung să-mi fac un scut din clipele promise e rândul meu măicuţă să te plâng genunchiul să mi-l sfarămCItește mai departe
Veronica Porumbacu- Destinul
Destinul mi-e sa n-am nici un destin. Destinul mi-e sa port alte destine. Un geam sa fiu, stralimpede, strain, sa va vedeti pe voi, privind prin mine. Sa nu va abureasca suflul meu in nici un fel fereastra catre lume. Sa nu exist – si-aceasta-i cel mai greu; si ce e mai usor – sa n-am un nume. Familia o am si nu o am. Gradina verii in zadar ma-mbata, iubirea mea e floarea de pe ram ce fara fructe piere scuturata. Iubirea mea ti-i poate anotimp. EuCItește mai departe
Luciana Stoicescu-Vaughan- Numai duminica
Nu stiu de ce, citeodata, duminica Imi aduc aminte de tine. Poate pentru ca-i sarbatoare Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine. Uneori amintirile au chiar si umor. Zimbesc singura la imagini fragile Si ma bucur de trecut. Apoi meditez La destinul parca ursit de sibile. Anii au trecut fara stire de-atunci. M-am luat cu firescul de fiece zi Si-am evitat sa-mi marturisesc Ca in gindul ascuns, imi apartii. Nu inteleg de ce numai duminica Imi aduc aminte de tine. Poate pentru ca-i sarbatoare Iar tu, oCItește mai departe
Radu Gyr- Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mania scrâşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tapsane o claie de zări şi-o căciula de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zărzăriiCItește mai departe
Vasile Militaru- Eroilor
Spre voi, viteji al căror sânge a curs – hotarul apărându-l, – Îngenunchiat, tot Neamul astăzi îşi nalţă sufletul şi gândul!… Spre slava voastră, din altare, se’nalţă fumul de tămâe, Viteji a căror nume sfinte neşterse’n veci au să rămâe!… Fiţi binecuvântaţi în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, – Viteji cari aţi căzut în lupte, visând o Românie-Mare! De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis, – Că voi aţi biruit prin moarte, şi s’a’mplinit al vostru vis … Dar noi?… Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt Ce-aCItește mai departe
Radu Gyr- Dă-mi chipul tău
Da-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, în ne’mpacatul meu destin nici un tumult să nu mai fiarba! Să nu mai spumege în piept, sub indoieli ori sub blesteme, nici cate-n pofta mea le-astept, nici cate spaima mea le teme. Vreau taina nestiintei reci si-a nepasarii voastre, unde, cu negrul zbor de lilieci, nici o-ndoiala nu patrunde. Granit, da-mi neclintirea din dumnezeiasca-ti impietrire, pentru-o lumina fără chin si-o moarte fără rastignire! Vreau, iarba,-nteleptiunea ta de-a nu-ti aduce-n veci aminte, vreau harul tau de-a infrunta far-a priviCItește mai departe
Ion Minulescu – Romanţă fără ecou
Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an… Îţi mulţumesc!… Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?… Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?… Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp Şi te-a-ngrijit De nu te-ai spart Şi nu te-ai prăfuit?… Iubire, bibelou de porţelan, Obiect de preţ cu smalţul nepătat, Rămâi pe loc acolo unde eşti… Să nu te mişti… Şi dacă ne iubeşti – O!… dacă ne iubeşti cu-adevăratCItește mai departe
Nichita Stănescu- Leoaica tânără, iubirea
Leoaica tânără, iubirea mi-ai sărit în faţă. Mă pândise-n încordare mai demult. Colţii albi mi i-a înfipt în faţă, m-a muşcat leoaica, azi, de faţă. Şi deodata-n jurul meu, natura se făcu un cerc, de-a-dura, când mai larg, când mai aproape, ca o strângere de ape. Şi privirea-n sus ţişni, curcubeu tăiat în două, şi auzul o-ntâlni tocmai lângă ciocârlii. Mi-am dus mâna la sprânceană, la tâmplă şi la bărbie, dar mâna nu le mai ştie. Şi alunecă-n neştire pe-un deşert în strălucire, peste care trece-alene o leoaicăCItește mai departe
Magda Isanos-CÂNTECUL DESERTÃCIUNII
Îmi risipesc ca o miliardarã comoara mea de zâmbete si versuri, si-n toate aflu proaspete-ntelesuri, cum aflã flori o zi de primãvarã. Asemenea fãrâmelor de stele în august, eu alunec cãtre moarte, de care numai clipa mã desparte, si scrumu-i taina strãlucirii mele. De la un loc cu pulberea si iarba am legãnat sub soare câte-un vis si tânãrã si mândrã l-am si scris, ca vremea sã-si împidece-n el graba. Eu voi trãi putin, însã prea mult când cuget cât cules-am din durere, si-adesea-mi par si mie cã-sCItește mai departe
Traian Demetrescu- Doi bogaţi
M-a dus avarul să-mi arate Întregul său tezaur, Şi mi-a deschis o ladă plină Cu aur… aur… aur… Privindu-mă cu ochi ironici Mi-a zis: „Arată-mi mie Şi tu, acum, dacă se poate, Atîta bogăţie!” Atuncia, ca să-mi sting în suflet Sarcazmul şi amarul, Şi să-i arăt că de cît mine E mai sărac avarul; L-am dus grăbit spre locuinţa, Spre raiul dragei mele, Şi-am zis avarului: „Priveşte Furiş printre perdele!” El s-a uitat: pe-o pernă albă Dormea iubita dusă, Şi-n jurul ei plutea un farmec De linişte nespusă… Ne-amCItește mai departe
Nichifor Crainic- Unde sunt cei care nu mai sunt?
Intrebat-am vantul, zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul: Aripile lor Mă doboara nevazute-n zbor. Intrebat-am luminata ciocarlie, Candela ce legana-n tarie Untdelemnul cantecului sfant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia: S-au ascuns In lumina celui nepatruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei careCItește mai departe
Eu sunt eu- Adrian Paunescu
Trenuri somnoroase pleacă întrebând Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând, Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port Spre mirajul galben din aeroport. Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti, Toţi privesc la mine ca la terorişti. Unde-aş pune pasul liber şi corect, Fără îndoială, aş părea suspect. Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea, Când nu vreau nimica, crede că aş vrea. Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc, Pe aeroporturi parcă aş da foc. Încordarea-n lume a crescut cumplit, Eu mă simt suspectul careCItește mai departe
Un pământ numit România- Nichita Stănescu
I Şi-a venit un nor cu coarne peste sufletul meu, Doamne să mă-npungă a venit numai chiar din infinit. Şi-a venit un os subţire dintr-o altă-naltă fire dat cu fluier supt de sunet şi cu fulger fără tunet. A venit la mine nimeni, săruri şi piper şi chimeni, verdele din frunza smulsă, laptele din ţâţa scursă şi mi-au pus la ploape-un fel de vedere, de cercel şi în inimă nisip şi pe chip altfel de chip, voind nevăzută hidră să mi-o-ntoarcă-n sus, clepsidră. Nemaivrând în mine sânge, ochiului i-au datCItește mai departe
Rugăciune- Marin Sorescu
Intoarce-ti , doamne , fata catre mine Sa vezi din plin pe robul tau umil Sa-l vezi ingindurat , plin de suspine Si neajutorat ca un copil . Aducerile-aminte mi-arata a mea viata Ca pe-un zabranic negru-n zi de-nmormintare Copil , tinar , adult ma vad mereu in ceata O ceata deasa , neagra si fara de scapare . Am asteptat sfirsitul sau batrinetea calma Nesimtitor in groapa sau fara de dorinte Dar , ca-n trecut , si-acuma o palma sau sudalma Ma insotesc pe drumu-mi cel plin deCItește mai departe
Ştiu puritatea- Ana Blandiana
Ştiu, puritatea nu rodeşte, Fecioarele nu nasc copii, E marea lege-a maculării Tributul pentru a trăi. Albaştri fluturi cresc omizi, Cresc fructe florilor în jur, Zăpada-i albă neatinsă Pământul cald este impur. Neprihănit eterul doarme, Văzduhul viu e de microbi, Poţi dacă vrei să nu te naşti, Dar dacă eşti te şi îngropi. E fericit cuvântu-n gând, Rostit, urechea îl defăimă, Spre care o să mă aplec Din talgere – vis mut sau faimă? Între tăcere şi păcat Ce-o să aleg – cirezi sau lotuşi? O, drama de-a muri deCItește mai departe
Fata de la Cozia- Dimitrie Bolintineanu
Trâmbiţa răsună sus pe coasta verde; Armia lui Ţepeş printre brazi se pierde. – “Iată! strig vitejii, mândrul căpitan Ce-a ucis cu mâna-i paşa musulman!” Domnul îl sărută şi cu bucurie: – “Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soţie? Dacă vrei avere, da-ţi-voi cât vei vrea; Dacă vrei soţie, da-ţi-voi fata mea!” – “Doamne! nu voi aur, nici onori deşarte: N-am venit în lupte sa-mi trag aşa parte; Plângerile ţării braţul mi-a-narmat; Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat. Iar de este vorba să-mi dai soţioară, Află că eu însumi suntCItește mai departe
Vasile Alecsandri – Dorul româncei
De-ar vrea bunul Dumnezeu Să-mi asculte dorul meu! De-aş avea un copilaş, Dragul mamei îngeraş! Cât e ziuă, cât e noapte, I-aş şopti cu blânde şoapte. Cât e noapte, cât e zi, Tot la sânu-mi l-aş păzi! L-aş păzi, l-aş dezmierda, Mii de sărutări i-aş da, Şi i-aş zice-ncetişor: Nani, nani, puişor! De-ar fi cerul cu priinţă, Să-mplinească-a mea dorinţă! De mi-ar da un băieţel, Dragul mamei voinicel! N-ar fi prunc mai fericit Şi pe lume mai iubit! Alt copil n-ar fi ca el, Mititel şi frumuşel! Obrăjelu-i ca deCItește mai departe
George Coşbuc – Doina
Copilo, tu eşti gata De-a pururea să plângi! Şi când eşti tristă, Doino, Tu inima ne-o frângi. Dar nu ştiu cum, e bine Când plângi, că-n urma ta Noi plângem toţi, şi-amarul Mai dulce ni-e aşa. Şi toate plâng cu tine Şi toate te-nţeleg, Că-n versul tău cel jalnic Vorbeşte-un neam întreg. Pe fete-n faptul serii Le-ntâmpini la izvor, Tu singură stăpână Pe sufletele lor. Le-nveţi ce e iubirea Şi râzi cu ochi şireţi, Deodat-apoi te-ntuneci Şi cântece le-nveţi: Să cânte ziua-n luncă Şi seara când se-ntorc, Când triste-n pragulCItește mai departe
George Coşbuc-Mama
În vaduri ape repezi curg Şi vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară – Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipeşte-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecând Prin colţuri de odaie. Cu tine două fete stau Şi torc în rând cu tine; Sunt încă mici şi tată n-au Şi George nu maiCItește mai departe
Pavel Corut- Balada Lupului Alb
Feciori din dacă mamă Pribegi ca două cânturi, Trecând din vamă-n vamă, Sub pălmuiri de vânturi, Mai blânzi ca o poveste Din care-i lipsă vina, Ne-au zămislit din Creste Şi ne-a spălat Lumina. Spălaţi de ploi şi moine, Curaţi ca două schituri, Ne-au botezat în doine Şi ne-au sfinţit în mituri. Mai plânşi ca două lacrimi, Cuminţi ca două stele, Noi dezlegăm de patimi Şi descântam de jele. Din tâmple ningem vise, Din Inimă dureri, Speranţele nezise La porţi de Învieri. Ne-am îmbrăcat în soartă Cumpliţi ca o osândă, LaCItește mai departe
Nicolae Labiş- Primele iubiri
Mergeam tăcuţi alături, străini, odinioară Şi presimţeam că astăzi voi fi îndrăgostit De faţa ta curată ca zorile de vară, De părul tău de aur împletit. Dar nu ştiam că nimeni n-are să poată şterge Văpăile din inimi, acest pojar nestins, Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge Ideile, îmbrăţişate strâns. Că prins de-o vrajă nouă şi-atotcuprinzătoare Voi părăsi boema cu gustul ei amar, Că vinul, deşi-mi place când scapără-n pahare, Mă va-mbia din ce în ce mai rar. Văzusem frumuseţea privirilor semeţe, Izvoare de lumină, de umbreCItește mai departe
Andreea Vaduva- Ieri ruină,azi palat…
Nu te-am căutat,dar m-ai găsit, Uitată într-un colţ de lume, Cu un suflet gol şi izgonit, Şi plin de amintiri tăciune. Nu te-am vrut,dar n-ai plecat, Mi-ai rămas alăturea-n tăcere, Sperând că poate,eu vreodat’, Iubire pură îţi voi cere. Nu te-am privit,dar îmi spuneai, Adeoseori,că sunt frumoasă, Chiar dacă lacrima-mi vedeai, Cum îşi lăsa urma nemiloasă. Ai încercat să mi te apropii, Să mi-o ştergi cu mâna ta, Te durea să îmi vezi ochii, Cum se înecau în ea… M-am ghemuit în colţul rece, Speriată fiind,de mângâieri, Sfios,m-ai întrebat deCItește mai departe
Andreea Vaduva- Nu-mi lua iubirea…
Nu-mi lua iubirea dacă pleci, Lasă-mi-o mie pe toată, Să mă-ncălzească în nopţi reci, Când n-o să-mi fii aproape,fată. Nu-mi lua iubirea,doar te du, Pe drumul ce mereu te cheamă. Cine sunt eu să îţi spun „Nu”? Un trecător cu a lui dramă. Nu-mi lua iubirea,ia-mi amarul, Ce îl am în suflet când mă dori. Cu lacrimi mi-am umplut paharul, Şi mi le beau până în zori. Nu-mi lua iubirea,fie-ţi milă, Căci fără ea sunt prea sărac. Pe tine te-am pierdut,copilă, Durerea mea nu are leac. Nu-mi lua iubirea,doar atât.CItește mai departe
Magda Isanos – Cum povesteste viata
La-ncheietura mâinii mele-ascult cum povesteste viata, si ma mir, si-mi amintesc si-acuma c-am fost fir de iarba, si-am fost scoica, mai demult. Si poate mai-nainte-am respirat pe-ntinderile vaste, si-am privit în fata cerul tainic si-am dorit sa nu mai fiu ocean, si-am fost uscat. Eu stiu ce simt copacii care cresc, si fructele pe creanga când se coc, ce simt vulcanii care izbucnesc, c-am fost copac, si ramura, si foc. Cu serpii pe nisip am stat la soare si-am mers la vânatoare, si-am ucis, în piatra spaima gândului mi-am scrisCItește mai departe
Despartire in flori- Adrian Paunescu
La sarbatoarea florilor de mar, cand drumul cere pasii sa se-astearna, acum ne despartim intr-adevar precum nu promisesem asta iarna. La sarbatoarea focurilor mari, cand toata lumea varuie de paste, din viata mea incepi sa si dispari, fiinta mea abia te mai cunoaste. La sarbatoarea soarelui deplin, cand sangele -n batrani se poticneste, iubindu-te iti spun: ne despartim si sa ne regasim nu-i vreo nadejde. Adio, deci, mai e ceva de zis, cand cad din geam deodata doua glastre: se sinucide parca un cais la sarbatoarea despartirii noastre. Ne maiCItește mai departe
Un răspuns- Constantin Mille
Aţi zis-o: dreptul vostru e legea grea a firii. Aţi zis-o: e de faţă Malthus cu-ai lui adepţi: În lupta pentru viaţă, la masa fericirii, N´au loc copii noştri; aţi zis-o şi-o ziceţi. Aţi zis-o: cel mai tare triumfă totdeuna, A pumnului domnie de sus şi până jos, Progresul stă în luptă şi una câte una Iluziile voastre cădea-vor sgomotos. Aţi zis-o: trebuieşte un piedestal de crime Cu lacrimi şi cu sânge de veacuri cimentat, Ca cei aleşi din fire să iasă din mulţime Spre-a duce omenirea spre ţelul depărtat.CItește mai departe
Iubire- Lucian Blaga
Iubeşti – când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori şi de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubeşti – când suavă icoana ce-ţi faci, în durere prin veac o tii înrămată, ca-n rana străvechiului verde copac. Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânţi să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubeşti – când simţiri se deşteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-aşteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubeşti – când întreaga făptură, cuCItește mai departe
Rugaciune- Octavian Goga
Ratacitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios , stapâne, În fata stralucirii tale. În drum mi se desfac prapastii, Si-n negura se-mbraca zarea. Eu în genunchi spre tine caut: Parinte,-orânduie-mi cararea! În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapa, Cum vor sa-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapa. Din valul lumii lor ma smulge Si cu povata ta-nteleapta, În veci spre cei ramasi în urma, Tu, Doamne, vazul meu îndreapta. Dezleaga mintii mele taina Si legea farmecelor firii. Sadeste-n bratul meu de-a pururiCItește mai departe
Miroase satul tot a iarba si-a lumina- D. Ciurezu
Doamne, Miroase satul tot a iarba si-a lumina Si sta ‘n genunchi sub tâmpla Ta de soare, Pe crestet alb, un patrafir de floare L-aduna rugaciunea lui senina. Si-asa neputincios, dar tare în credinta, În fiecare zi se ‘ndreapta catre Tine, Cu tot ce-ai pus în el din slavi senine Cu tot ce-ai vrut din marea biruinta. Se ‘nchina simplu, ca un ram în vânt Si rasadeste ‘n cer un bob de gând, Apoi se ‘ntoarce ‘n bulgar, tremurând, Cu fruntea mai lipita de pamânt. Se ‘ntrece ‘n câmp cuCItește mai departe
Nici nu mă spăl de multele iubiri- George Ţărnea
Nici nu mă spăl de multele iubiri Mi-e greu să fac din dragoste o vină Sau prost îndemn al bietei mele firi, Când văd cum arde roua-n trandafiri Şi cred cu teamă-n Cel ce va să vină. Nici nu mă spăl de multele iubiri Cuprinse-n viaţa mea mult prea puţină, Când pot clădi cu jertfa lor grădina De stânjenei, de crini, de calomfiri. Cei sterpi si răi n-au starea să-nţeleagă, Eu, păcătos fiind de la-nceput, Mi-am dăruit priveliştea întreagă Şi cel mai sincer, poate, m-am temut Că dacă-n carne clipaCItește mai departe
Simplu
Când chipul tău în faţa mea apare, Pot să-ţi îndur mânia cât de grea, Fiindcă bucuria cea mai mare E bucuria că te pot vedea. De-aş şti că-n frământarea ce-l doboară Înfrântul suflet merge spre prăpăd, Cât timp nădejdea lui n-are să moară Rămân cu bucuria că te văd. Că te răsfrângi în mine ca-n oglindă Şi că te port cum racla poartă-un sfânt Şi că din tot ce-n suflet se perindă Rămâne viu doar chipul tău răsfrânt. Vorbeşte deci, sau poţi rămâne mută. Iubeşte sau urăşte huma mea, CăciCItește mai departe
În neantul…
În neantul de apururi te aflai așa de bine Cofundat în vecinicie rece și nesimțitor Nici plăcere-nșelătoare care trece precum vine Nici durere nemiloasă cu-al ei zbucium zdrobitor. Și-ntr-o zi pe-această lume te-au adus fără de voie Întrupându-te din lumea fericitei neființi, Și-ai venit, nevinovatul, la povară și nevoie Să-mplinești pedeapsa vieței moștenită din părinți. Pentru ce? Pentru ca însuți s-aduci pe-alții după tine Și ei tot așa să facă pân-la cel din urmă rând Chin din chin să se reverse peste VALEA DE SUSPINE, Și-astfel să se vecinicească suferințaCItește mai departe