De ne-ar vedea, azi, părinții noștri tăcuți, Întru pomenirea lor, că suntem născuți, Iar s-ar pregăti de o nuntă, una în cer, Și ne-ar mai naște odat – plângând și-apoi pier Ar pune pe creștet pirostrii de stele Și-n piepturi ar purta gingașe inele Iar preot le va fi, chiar învierea Nași de cununie, un reper și-un dor Și ne-ar lăsa tot zestre, iubirea de părinți Și iarăși ne vor pune tot numele de sfinți Și-ntruna se tot roagă, în ceruri, pe ascuns Și-n nemurirea lor, se-ntorc în nepătruns.