…să scârțâie zăpada sub picioare, să crape piatra de ger, să mă bucur de portocalele pentru care mama stătea la rând ore în șir. Îmi este dor de bomboanele de pom, așa cum erau ele, zahăr învelit în staniol, de hăinuțele noi pe care le îmbrăcam doar în Ajun, de jucăriile puține pe care le găseam sub pom, de mirosul de cetină, de cozonacul cu nucă pe care îl mâncam până la ultima felie. Simțeam bucuria sărbătorii, deși eram doarun copil. Cum mai trosnea lemnul de fag în sobă… ÎnCItește mai departe

…nu vi se pare ? Vremurile nu mai sunt cum erau demult, nici iernile, nici decembrie, nici sărbătorile, parcă nici oamenii…Astăzi, decembrie vine far’ de zăpada, plină de griji, de nevoi, de teamă, de invidie, de răutate…Bisericile sunt pline de oameni cu sufletul gol, străzile sunt pustii, orașul ,deși gătit cu lumini de sărbătoare, este trist, ursuz la prăvălirea nopții…Erau vremuri frumoase, un timp în care omul era mai aproape de oameni, iar ulița era prilej de bucurie…Astăzi, suntem ocupați, atât de ocupați că nici Nașterea Mântuitorului nu ne maiCItește mai departe