La-ncheietura mâinii mele-ascult cum povesteste viata, si ma mir, si-mi amintesc si-acuma c-am fost fir de iarba, si-am fost scoica, mai demult. Si poate mai-nainte-am respirat pe-ntinderile vaste, si-am privit în fata cerul tainic si-am dorit sa nu mai fiu ocean, si-am fost uscat. Eu stiu ce simt copacii care cresc, si fructele pe creanga când se coc, ce simt vulcanii care izbucnesc, c-am fost copac, si ramura, si foc. Cu serpii pe nisip am stat la soare si-am mers la vânatoare, si-am ucis, în piatra spaima gândului mi-am scrisCItește mai departe